La mai bine de 25 ani de la câştigarea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, Republica Moldova a rămas aproape la acelaşi nivel la care a fost adusă de către ruşi în perioada comunismului. Cel puţin aceasta este imaginea dezolantă a mediului rural din fosta Basarabie, în care statul sau autorităţile locale nu au făcut investiţii în ultimul sfert de secol.
Dacă în capitala Chişinău şi oraşele mai mari se mai văd urmele Occidentului prin investiţiile făcute în magazine sau vilele de la periferie, în satele republicii timpul parcă a stat în loc.Şcolile, căminele culturale sau magazinele sunt, cel puţin la exterior, cu acelaşi var dat de sovietici, iar drumurile nu au mai văzut o lopată de asfalt de zeci de ani. Tabloul sumbru este completat de localnicii rămaşi acasă, nevoiţi să trăiască din pensii de 25 de euro sau salarii de 50 de euro pe lună.
Viaţa cea mai grea în Republica Moldova este pentru pensionarii din mediul rural. Dacă cei cu putere de muncă au părăsit ţara şi au plecat la lucru în Rusia sau Uniunea Europeană, un bătrân din fosta Basarabie trebuie să se descurce cu cei 500 de lei moldoveneşti, pensie pe care o primeşte de la stat, echivalentul a 100 de pâini pe lună. Nici salariaţii nu o duc mai bine, în condiţiile în care, de exemplu, un director de cămin cultural câştigă 1.000 de lei moldoveneşti pe lună, iar un vânzător la magazinul cooperativei are o leafă de 1.500 de lei, ceea ce înseamnă 70 de euro pe lună. Toate acestea în condiţiile în care preţurile nu sunt mai mici ca în România. De exemplu, o pâine costă 5 lei moldoveneşti, adică un leu în banii românilor, iar preţul unui kilogram de parizer este de 75 de lei moldoveneşti.
Din păcate pentru localnici, în satele din Republica Moldova nu prea funcţionează metoda de plată pe caiet, aşa cum se întâmplă în magazinele săteşti din România.
La modul actual de finanţare făcut de către stat pentru investiţii în infrastructura locală, autorităţile din Republica Moldova îşi pun speranţe în obţinerea de fonduri europene, prin proiecte transfrontaliere. În acest sens, primarii din stânga Prutului caută să se înfrăţească cu comune din România, în special din judeţele Moldovei
Şi mai au o speranţă...speranţa reîntregirii României Mari. Din ce în ce mai mulţi basarabeni înţeleg că unirea Moldovei cu România i-ar aduce mai aproape de Uniunea Europeană şi le-ar asigura pensii şi salarii la nivelul celor in patria mamă.
