Recent, am vizitat interesanta clădire care adăposteşte Muzul Ceasului “Nicolae Simache”din Ploieşti, imobil construit spre sfârşitul secolului al XIX-lea, care a fost inclus într-un amplu proiect de restaurare şi consolidare, în valoare de aproximativ 6 milioane de lei, cu fonduri de la Uniunea Europeană, lucrări finalizate la sfârşitul anului trecut.

Conducerea instituţiei a anunţat că redeschiderea oficială a muzeului este programată undeva spre finalul acestei primăveri, explicând că a fost nevoie de o perioadă de aproximativ şase luni între finalizarea lucrărilor şi readucerea exponatelor.

 În momentul de faţă, principala preocupare ţine de aducerea mobilierului adecvat şi realizarea unor vitrine care să pună în valoare atât arhitectura specifică erei în care clădirea a fost realizată, cât, mai ales, exponatele unice ale muzeului.
„Acum ne ocupăm de dotări: vitrine, ecrane, puncte de comandă cu touch screen, mobilier pentru depozit. Vor exista mai multe zone interactive şi două ecrane mari, unde vizitatorii vor putea primi mai multe informaţii despre exponate. O noutate ar fi faptul că, la etajul clădirii, amenajăm o sală de conferinţe şi un spaţiu pentru expoziţii”, a precizat Marinela Peneş, directorul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, instituţie în subordinea căreia se află şi Muzeul Ceasului, muzeu înfiinţat de regretatul prof. Nicolae Simache, în anul 1963, al cărui bust tronează în curtea Muzeului.

Pentru tânăra genereaţie, care nu a avut “norocul” sa-l cunoască pe prof. emerit Nicolae Simache (1905-1972), personalitate de excepţie a ştiinţei, culturii şi muzeografiei româneşti, sunt necesare doar câteva exemple din activitatea Profesorului: în decursul vieţii sale, a achiziţionat peste 200000 de piese muzeale din domeniul culturii, istoriei, etnografiei, artelor vizuale, artei populare, orologiei, cărţi vechi româneşti etc – bunuri regăsite şi expuse în salba de muzee din Prahova, Târgovişte sau Buzău. Una dintre aceste mari instituţii de cultură este şi Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”din Ploieşti, unic în România şi în sud-estul Europei.

El este amplasat în str. Nicolae Simache nr. 1. Clădirea în care funcţionează, începând din 1971, este un monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparţinut magistratului şi politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura şi decoraţia originală, în stil romantic, iniţialele primului proprietar regăsindu-se şi azi, încadrate într-o splendidă feronerie a uşilor de la intrare.

Expoziţia de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp şi de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu, de perete, de buzunar şi de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecţie sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) şi, respectiv, Jeremias Metzker din Augsburg.

Din aceeaşi categorie fac parte şi cadranele solare din secolele XVII şi XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield - Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcţionare, dar şi ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apa), realizată de Charles Rayner în anul 1654, la Londra.

În decursul anilor, Muzeul a atras numeroşi vizitatori, atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar, mai ales, prin spectaculozitatea şi diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianţa noului spaţiu muzeal sunt expuse splendide pendule de mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În acelaşi context sunt expuse şi ceasuri de şeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice, pendulele portic, unele dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. O astfel de piesă, realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcţiune, are pe cadran inscripţionat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Braşov).

Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menţionăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcţiune şi azi, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Şcoala de Arte şi Meserii din Ploieşti.

Ceasurile-tablou, de provenienţă austriacă şi germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate şi muzicale, ceasuri ce sunt în funcţiune şi astăzi : “Ceasul Potcovarului” şi “Arena de circ”.

Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr şi valoare, este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecţia muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi şi englezi din secolele XVIII - XIX; Julien Le Roy, Antoine Lepin, Abraham Louis Breguet, Benjamin Barber, George şi Edward Prior, s.a.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar marile firme producătoare de ceasuri în serie: Patek Philippe, Genève, Schaffhausen, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roskopf Patent etc., Elveţia dominând producţia şi comerţul european de ceasuri. Prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecţionate, carcasele şi cadranele ceasurilor de buzunar sunt ornamentate cu motive vegetale, geometrice, compoziţii diverse, realizate prin emailare, gravare sau pictare de un înalt nivelul artistic. Colecţia cuprinde şi unele ceasuri curiozităţi, cum ar fi: ceasul “misterios” cu un cadran transparent şi mecanism înglobat în ramă; ceasul care imita “uzina cu aburi” în miniatură, inspirat de revoluţia industrială, realizat la Paris în 1900, ceasul “frizerului”, ceasul cu afişaj “digital “, ceasul cu mecanism antifurt, ceasul breloc, ceasul tip châtelaine etc. Remarcabilă este şi existenţa unui număr semnificativ de ceasuri ale umnor personalităţi culturale şi politice, româneşti şi străine care, prin valoarea şi semnificaţia lor deosebită, particularizează prestigiul şi renumele acestei unice instituţii culturale din România. Menţionăm, dintre acestea, ceasurile care au aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I şi Mihai I, ţarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman.

Diversitatea colecţiei Muzeului Ceasului “Nicolae Simache“ Ploieşti este determinată şi de automatele muzicale şi ceasurile muzicale; majoritatea acestor piese funcţionând şi astăzi chiar daca au o vechime de peste 150 de ani. Includem în această categorie simphonioanele, cutiile muzicale cu cilindru, baletul mecanic, păsările mecanice, păpuşa mecanică, gramofonul şi patefonul. Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploieşti, instituţie emblematică nu numai a oraşului şi a judeţului nostru dar şi a României, este un loc de iniţiere în istoria fascinantă a orologeriei, de studiu pentru specialişti, de admiraţie pentru iubitorii de artă.