Scrisoare deschisă către autorităţile statului,

În atenţia Curţii de Apel Ploieşti


         În a doua parte a anului 2011 , am început activitatea de exploatare pe terenul pe care o altă societate construia un bazin piscicol. Acitivitatea de exploatare a început după ce beneficiarul construcţiei a efectuat in cadrul procedurii de autorizare a acesteia, studiul geotehnic din care a rezultat existenţa resurselor minerale în subsolul terenului.

Pentru efectuarea studiului, beneficiarul a plătit Primariei Bucov taxa de foraje şi excavări.Taxa a fost cerută de primărie prin Certificatul de Urbanism emis pe numele beneficiarului construcţiei.

Cum societatea pe care o administrez este specializată , atestată şi recunoscută de către Agenţia de Resurse Minerale pentru a desfăşura activitatea de exploatare , am stabilit de comun acord cu beneficiarul , să exploatam resursele minerale in beneficiu reciproc.

În baza contractului încheiat între noi, am obţinut autorizaţia ANRM pentru exploatarea resursei. Ne-au fost eliberate Permise de Exploatare valabile pentru anii 2011,2012 şi 2013.

        Pentru cei nefamiliarizaţi cu domeniul, permisele de exploatare reprezintă actul de autorizare a desfăşurării activităţii de exploatare. Potrivit lor, titularul are obligaţia de a plăti taxa de exploatare raportată la perimetrul autorizat pentru activitatea de exploatare şi redevenţa minieră calculată, raportat la cantitatea de resurse miniere exploatate.

       În decembrie 2012, Camera de Conturi Prahova, efectuează un control la Primaria Bucov. Prin Procesul verbal de Constatare şi Decizia emise în cadrul controlului, constată că firma pe care o deţin, în calitate de titular al Permiselor de exploatare, trebuia să plătească taxa de foraje şi excavări, şi nu proprietarul terenului. De asemenea, interpretează inspectorii Camerei articolul 267 aliniatul 4 din Codul Fiscal, taxa de foraje şi excavări trebuia raportată la suprafaţa de teren autorizată prin permisele de exploatare.

       La data de 21.01.2013, primăria Bucov, emite Decizia de Impunere şi, în baza HCL 93/2011 impune firmei mele plata taxei de foraje şi excavări raportată la suprafaţa de teren pentru care s-a autorizat activitatea de exploatare prin permisele emise de ANRM.

      Ei bine, această decizie şi un şir de întâmplări nefericite care au urmat  în instanţă, mă pun în situaţia de a mă gândi serios să închid firma. Am anunţat astfel cei aproape 100 de angajati din satele Moara Noua şi împrejurimi că s-ar putea să ramana fără loc de muncă.  Singurul lucru care mă împiedică să iau decizia închiderii firmei este că sunt un antreprenor tânăr idealist care crede încă în dreptate.

Am observat din start că decizia primăriei vine dintr-o eroare de interpretare a prevederilor articolului 267 aliniatul 4 Cod Fiscal pe care au făcut-o inspectorii Camerei de Conturi. Acest articol stabileşte o taxă - taxa de foraje şi excavări - care trebuie platită pentru obţinerea Autorizaţiei de foraje si excavări. Modalitatea de autorizare este stabilită de Legea nr.50/1991.

       Ca idee, art.267 al.4 Cod Fiscal prevede că taxa de foraje şi excavări se plateşte pentru:
- studii geotehnice şi prospecţiuni geologice şi
- proiectarea şi deschiderea exploatărilor de carieră, balastieră, sonde de petrol, alte exploatări de suprafaţa, subterane şi subacvatice.
       De aici, pentru toată lumea este foarte clar că operaţiunile reglementate de cele două acte normative sunt pentru a se efectua studii geotehnice şi prospecţiuni geologice astfel încât să poate fi proiectate şi deschise activităţi de construcţie sau de exploatare.
Şi mai clar, este vorba despre lucrări de “explorare”, de “cercetare” a terenului, care să justifice ulterior construcţia sau exploatarea. Evident că acestea, fiind doar operaţiuni de sondare (cercetare, prospectare) a terenului, se desfăşoară pe suprafeţe mici. Prin astfel de prospectări se determină dacă calitatea substanţei solului permite desfăşurarea vreunei activităţi pe el.

       M-am dus în instanţă fiind absolut sigur că o să câştig. Este unul dintre cazurile acelea în care zici ceva de genul ”Asta e! Am avut ghinionul să mi se întâmple mie, norocul meu că pot rezolva problema în instanţă. O rezolv şi, în felul ăsta probabil o să scape alţii să mai treacă prin situaţia mea”. Am uitat să vă spun, Camera de Conturi venise la Bucov în cadrul unui control tematic desfăşurat la nivel naţional.

      Vă daţi seama că m-am pregătit temeinic în sensul că avocaţii mei au blindat dosarul cu dovezi, probe şi înscrisuri din care reiese cât se poate de negru pe alb că pur şi simplu inspectorii Camerei au interpretat eronat o prevedere a Codului Fiscal. Mai mult, pentru a nu avea nici o problemă, personal am mers în audienţă la Ministerul Finanţelor, la prefectul de Prahova, la Camera de Conturi Prahova (aici de doua ori !) si  la o serie de specialişti în domeniu.

      Toate instituţiile şi toţi specialiştii consultaţi mi-au dat dreptate: procesul va fi o formalitate întrucât inspectorii Camerei de Conturi Prahova au greşit interpretarea articolului respectiv din Codul Fiscal. Culmea culmilor şi a ironiei, Curtea de Conturi a Romaniei  mi-a dat dreptate! Camera de Conturi Prahova a recunoscut că a greşit dar a refuzat indreptarea erorii pe cale administrativa “lasand ca instanţa de judecată să decidă ”.

Cu toate astea am pierdut la Tribunalul Prahova.

Aşadar:

1. Curtea de Conturi a României, prin Adresa nr. VI /40520/03.06.2013, pe care a transmis-o tuturor Camerelor de Conturi din teritoriu, inclusiv din Prahova arată că taxa de foraje şi excavări trebuie să se aplice doar pe suprafeţele afectate de studiile geotehnice, suprafaţă care este mult mai mică decât perimetrul de exploatare. De asemenea, arată că taxa de foraje şi excavări se plăteşte anterior activităţii de exploatare tocmai pentru a se determina dacă calitatea substantei solului justifică exploatarea.

2. Ministerul finaţelor Publice – Direcţia Legislaţie Cod Fiscal, prin Adresa nr. 671174/19.09.2014, a arătat că firma mea, în calitate de deţinător al Permiselor de exploatare NU are obligatia plăţii taxei de foraje si excavări deoarece ea îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr.85/2003, Legea Minelor, şi mai mult, taxa a fost platită în anul 2011 de proprietarul terenului.

3. Camera de Conturi Prahova, prin Adresa răspuns nr. 4694/2015 transmisă Prefecturii Prahova, spune că începând cu anul 2014 s-a ţinut cont de Instrucţiunile transmise de Curtea de Conturi a Romaniei– vezi punctul 1.   DECI A RECONOSCUT CĂ ÎNAINTE A GRESIT !!!

4. Raportul de Expertiză Contabilă efectuat de către expert numit de Tribunalul Prahova arată că taxa de foraje şi excavări nu trebuie platită de către firma mea.

5. La nivelul întregii ţări au fost contestate de agenţi economici decizii rezultate în urma controlului tematic din 2011 iar instanţele au stabilit că, în cadrul controalelor efectuate, Camerele de Conturi teritoriale au aplicat greşit prevederile art.267. al.4 Cod Fiscal. Exemple:  Hunedoara, Tg. Jiu, Medgidia, Bucuresti, Oradea.

6. Noul Cod Fiscal , pentru a evita interpretari diferite , in art.474 al.10 precizează că taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje şi excavari necesare lucrarilor de cercetare şi prospectarea terenurilor se datorează de catre titularii drepturilor de prospecţiuni şi explorare pentru terenul ce va fi efectiv afectat la suprafaţa solului de foraje si excavari.

    De ce vă scriu aceste rânduri? M-am gândit mult înainte să o fac! Sincer, motivul principal pentru care o fac  este faptul că vreau să ofer energia şi cunoştinţele mele ţării în care trăiesc. Nu vreau să plec din ţară. Nu vreau să pun lacătul pe uşa companiei şi să trimit acasă cei aproape 100 de angajaţi pe care îi am şi nici să sufere alte suflete care traiesc de pe urma lor.

      Apoi, chiar dacă am un sentiment de profundă dezamăgire, sunt absolut convins că am pierdut procesele pentru simplul motiv că este posibil ca judecătorii, la rândul lor îngropaţi şi supraaglomeraţi cu dosare, să ajungă la o limită, la un fel de blazare.
Nu exclud deloc ideea că pur şi simplu, tracasaţi şi obosiţi, aceştia nu s-au uitat deloc peste probele depuse la dosar pentru că dacă ar fi făcut-o, mi-ar fi dat dreptate.

     Mâine, 8.11.2016, este ziua în care  judecătorii de la Curtea de Apel Ploieşti vor judeca şi vor da verdictul final şi irevocabil în procesul meu. Mi-aş dori din suflet că atât pentru mine – ca tânăr antreprenor român care produce plus valoare ţării în care trăim, cât şi pentru familiile celor aproape 100 de angajaţi – pentru unii singură sursă de venit în casa lor, judecătorii care vor primi cazul ”firmei de la Moara Noua” să analizeze fie şi superficial dosarul.

     Sau dacă sunt foarte obosiţi şi tracasaţi – mă repet, pe bună dreptate uneori, dar nu eu gestionez sistemul – îi rog pe această cale să citească măcar urmatoarele rânduri din Decizia 1137/08.04.2016 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie care într-un caz identic cu al meu spune următoarele:

”In niciun caz suprafeţele pe care se efectuează lucrările de foraje şi excavare, adică cele de explorare, nu pot fi confundate cu cele pe care, ulterior, se vor desfăşura lucrări de exploatare pentru că,  tocmai prin scopul lor, lucrările de explorare se execută pe suprafeţe mai mici, fiind făcute tocmai pentru a se stabili dacă ulterior se justifică efectuarea de lucrări de exploatare”.

      Altfel, cu regret vă anunţ, voi  fi acea ”victimă a sistemului” care va fi obligată să plătească o taxă nedatorată de aproape 800.000 lei, care poate va renunţa să creeze si să investeasca in societatea noastră românească  si care poate va lasa acasa aproape 100 de familii din Prahova fără una dintre sursele de venit.

Vreau să cred că justiţia va judeca just !


Cu deosebita consideratie,

Un antreprenor idealist

Marius Tapu