Doar 2.000 de MW eolieni au loc în sistemul energetic şi deja sunt în funcţiune 1.140. Cine vrea să prindă un loc trebuie să se grăbească.Numărătoarea inversă pentru investitorii care vor să instaleze turbine eoliene în România a început. Reţeaua energetică este atât de slabă încât poate prelua doar a opta parte din proiectele care sunt deja în stadiu avansat cu autorizaţiile. Transelectrica, operatorul de transport şi sistem, a emis avize şi a semnat contracte de racord la reţea pentru proiecte care însumează 16.400 de MW.
Până acum, oficialii Transelectrica spuneau că sistemul poate prelua în condiţiile actuale 3.000-4.000 de MW eolieni. Însă, la începutul săptămânii trecute, un reprezentant al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a susţinut că, de fapt, reţeaua noastră poate prelua doar 2.000 de MW.
În prezent sunt instalate în România parcuri eoliene de 1.140 de MW şi numărul lor creşte încontinuu. Asociaţia Română pentru Energie Eoliană se aşteaptă ca, până la finele acestui an, capacitatea instalată să se dubleze. Ceea ce înseamnă că, potrivit datelor BERD, sistemul românesc nu mai poate prelua şi alte parcuri eoliene în afara celor care vor fi puse în funcţiune în acest an.
Însă Transelectrica a emis deja avize de racord la reţea pentru proiecte de 7.600 de MW şi a semnat contracte de racor pentru turbine cu o capacitate de 8.754 de MW, adică în total de opt ori mai mult decât poate prelua reţeaua. Cei care au contract de racord sunt în faza cea mai avansată şi, teoretic, trebuie să finalizeze proiectul în maximum doi ani, altfel contractul expiră.
Prin urmare, în următoarele luni vom asista la o competiţie acerbă pe această piaţă, pentru că primii care vor pune în funcţiune aceste centrale vor fi şi cei care vor putea fi preluaţi de sistem fără restricţii. Transelectrica are nevoie de investiţii de 500 de milioane de euro pentru a întări reţeaua de transport, bani pe care nu îi are.
Problema cea mai mare a energiei din vânt este că resursa eoliană fluctuează în funcţie de capriciile vremii, prin urmare producţia nu poate fi prognozată. Astfel că intervin dezechilibre în reţea, mai ales pentru că energia eoliană trebuie preluată cu prioritate în sistem, dacă producătorul are un contrat de livrare către un client. Aşa că este nevoie de capacităţi cu pornire rapidă care să compenseze producţia de energie eoliană în cazul în care vântul se opreşte brusc.
La noi, doar hidrocentralele au o astfel de capacitate, adică pot fi puse în funcţiune în câteva minute, iar în ultimul an Hidroelectrica a fost folosită la maximum pentru astfel de reglaje. Şi centrala pe gaze pe care o contruieşte Petrom poate fi pornită şi oprită la fel de repede, însă compania petrolieră a amânat pentru finele acestui an punerea ei în funcţiune.
O altă mare problemă este faptul că proiectele eoliene s-au înghesuit în Dobrogea, unde găsim cel mai mare potenţial eolian din sud-estul Europei şi al doilea de pe întregul continent, potrivit unui studiu al Erste Group. Însă reţeaua din Dobrogea este şubredă şi nu există decât o singură linie de transport către restul ţării.
.jpg)
