Sunt tânăr român, ortodox şi nu mă identific cu vreun gen muzical după care să-mi creionez un stil de viaţă rebel. Am sentimente, speranţe, bucurii şi tristeţi. Mi-e dor de oameni, regret clipe şi simt că timpul nu-mi ajunge pentru a trăi.
Ştiu că moartea înseamnă finalul. Sfârşitul survine în urma unei cauze şi este cât se poate de real. Mediul online dispare, visele se spulberă şi timpul se opreşte în loc, toate ferecate într-o inimă stată.
Cuvintele sunt de prisos, însă timpul aduce alinarea şi evenimentele care se succed, aştern pătura uitării peste amintiri.
Viaţa este atât de importantă şi totodată atât de neînsemnată prin ochii tinereţii, încât miza sfârşitului este insignifiantă şi nimeni nu premeditează un final prematur. Iată că nu poţi citi în globul de cristal al destinului ca să prezici viitorul, iar teribilismul, virtute socotită de nesăbuiţii ani ai generaţiei online, aduce prăpastia tragicului în momente de timp aleator alese.
Nesăbuiţilor, cu ce am greşit de vreţi să mă îndepărtaţi de credinţa în Dumnezeu? Răzvrătiţilor de aceeaşi vârstă cu mine, de ce îmi sugeraţi să cad pradă manipulării de pe internet?
Efectul de turmă virtuală, naşte un monstru imposibil de controlat, fără nicio traiectorie. Factori nocivi care îmbină pornografia şi grotescul într-un înveliş poleit pe site-urile de socializare, spală minţile vârstelor fragede.
Vreau să trăiesc într-o Românie curată şi nu într-o ţară a aranjamentelor mârşave din afara graniţelor ei, în care oamenii sunt asmuţiţi unii împotriva altora. Pot spune că sunt împotriva despuierii sau jupuirii omului de către om şi ca atare sunt împotriva celui de la popor la popor. Vreau ca injusta, neomenoasa şi nedemna de secole în care trăim, dominare a unei naţiuni asupra alteia să înceteze. Vreau ca românii să fie liberi şi să aibă un stat al lor şi să nu mai geamă sub dominaţii străine.
Vă rog, nu-mi răpiţi viitorul şi ţara! Aici vreau să trăiesc fără fanatism, vrajbă şi ură.
Sunt tânăr şi nu vreau ca alţii din generaţia mea să-mi impună un mod de viaţă virtuală într-o democraţie prost înţeleasă. Mediul online nu cunoaşte trecut, iar identitatea noastră stă în trecutul glorios al acestei ţări. Fără trecut nu ne cunoaştem prezentul, iar fără prezent nu ne putem construi viitorul.
