Savoarea nebuniei o simt toţi aceia care se aruncă fără ezitare în vâltoarea asumărilor de decizii cruciale. Precum ruleta rusească, aşa şi în candoarea mrejelor puterii, simţi cum un fior rece îţi suflă în ceafă, furnicându-te pe şira spinării atunci când prin murmurul glasului tău se pot schimba destine în bine sau în rău.
Ghidează-te după duhul binelui şi lasă-l să-ţi călăuzească paşii. Fii împăcat cu tine şi nu ezita să îţi ajuţi semenii. Căpătâiul acestor principii trebuie să fie literă de lege a conduitei noastre. Restul sunt detalii care ne îndepărtează de traseul către destinaţia speranţelor şi ne ştirbesc atingerea scontată a idealurilor.
Ca o scurtă paranteză, în această monotonie a vieţii aş vrea să spun că un rol foarte important în influenţarea destinului nostru, îl joacă călătorii care ni se ivesc în cale, cu care consolidăm legături de drum, alături de care pe parcurs avem reuşite sau învăţăm lecţii din care spunem cu fermitate: aşa nu!
Aş dori să dezavuez grija tovărăşească pe care unii o reliefează, exprimâd-o după margine ca ajutor vital în diverse situaţii.
De principiu, eu vorbesc despre idei şi nu doresc, ca fiind cu rol interpretativ, acestea să facă trimitere la cineva anume, însă vreau să amintesc faptul că societatea cu tendinţe uneori primitive respinge şi priveşte cu reticenţă faptele onorabile ale unor semeni de-ai noştri care fac eforturi supraomeneşti, dedicaţi unor cauze nobile în folosul nostru colectiv.
Descriu imaginea lumii şi nu contemplu către mojicia ei.
Mărturisesc că nu cred nici eu în bunăvoinţa tuturor oamenilor de a lupta pentru scopuri nobile, dar tind să cred totuşi în idealuri comune şi principii, care unesc oamenii.
Nu-ţi abandona visurile pentru o viaţă de huzur, petrecută dependent alături de apacriţi morali sau plafonându-te în activităţi banale.
Vreau să ştiţi în schimb că timpul ne marchează pe toţi, lăsându-ne dârele vremii şi scrijelituri ale momentelor de cumpănă. Eu voi milita mereu pentru solidaritate şi nu mă voi dezice niciodată de un principiu trainic împământenit în sufletul meu: Dacă pot să fac un bine cuiva, nu ezit, pentru că Dumnezeu îmi va întoarce binele făcut, înzecit.
