În 2012, numărul firmelor sancţionate pentru muncă fără forme legale a scăzut cu 40%. În joaca de-a şoarecele şi pisica cu inspectorii de muncă, angajatorii au ajuns să fie mai creativi ca niciodată.
Iată diferite găselniţe pentru a fenta legea:
- Angajatul acceptă să fie concediat (însă, în scris, încetarea contractului se face fără acordul părţilor). Astfel, are dreptul la indemnizaţia de şomaj, iar angajatorul îi dă, pe sub mână, restul de bani până la completarea salariului iniţial.
- Contractul se încheie pe normă parţială, chiar dacă salariatul lucrează full-time. Greu de depistat, mai ales în cazurile în care programul de lucru din acte este „flexibil“: în această situaţie, chiar dacă inspectorii descind în zile diferite, la ore diferite, angajatul are dreptul de a se afla în sediu şi va pretinde că se află în timpul celor patru ore de program zilnic.
- Angajatul intră frecvent în concediu medical, situaţie în care contribuţiile datorate de angajator scad la minimum. Este o metodă uşor de detectat, cu excepţia cazurilor în care angajatul îşi poate desfăşura activitatea şi de acasă - practic, dacă îl găsesc la domiciliu, inspectorii de muncă nu au cum să mai demonstreze artificiul.
- Angajatul este plătit cu salariul minim pe cartea de muncă, iar restul îl primeşte în plic. Este cea mai veche şi răspândită metodă de muncă la gri, dar şi una dintre cele mai greu de depistat: chiar dacă realizează că anumite companii îşi plătesc toţi angajaţii cu salariul minim, inspectorii nu au cum să demonstreze că aceştia primesc sume suplimentare „în spatele uşilor“. Soluţia, în general, este intervievarea individuală a salariaţilor.
- Candidatul este păcălit să lucreze „de probă“ timp de trei-patru luni, adesea pe sume de nimic şi fără niciun acord scris (prin lege, în perioada de probă angajatul are un statut similar colegilor săi, are contract de muncă, i se plătesc contribuţiile sociale etc.) Previzibil, la final este anunţat de patron că nu a corespuns cerinţelor postului şi este îndepărtat.
