M-am uitat involuntar în oglindă şi cu tristeţe am văzut primele fire de păr argintii, ce mi-au cuprins tâmplele şi-mi năpădesc gândurile. 27 de ani. Nu au venit nici devreme, dar nici târziu. Şi pentru ce? Pentru un crez că pot schimba ceva în bine. Un crez devenit o poveste şi mi-am dat seama că poveştile frumoase sunt scrise doar în cărţi. Realitatea e un scenariu morbid în care sunt multe broaşte. Să-ţi atingi scopul trebuie să înghiţi multe. Broască după broască, până ajung să-ţi placă. Mulţi vor spune că sunt foarte tânăr şi am viitorul în faţa, dar acest viitor, oare îmi oferă vreo perspectivă aici, între hotarele ţării mele? Sau dincolo de graniţele ei?
E lesne de înţeles că într-o junglă de provincie marginală Europei, e imposibil să răzbeşti. Scriam într-un material anterior de formatori, modele şi valori. Contrar părerilor mele, această naţie în ansamblul ei, poate fi o pepinieră de idei, creatoare de curente, însă e foarte greu şi poate chiar imposibil să dezmeticeşti o masă bulversată de nonsens. Tipologie a prostiei poate fi considerată starea de fapt, vegetativă a impasibilităţii cetăţeneşti.
După părerea mea, sorigintea acestei stări a fost generată de o democraţie greşit înţeleasă şi interpretată doar după bunul plac al unora. Cum inventivitatea pur tradiţională se găseşte la tot pasul, au pus în faţa prostului un document şi l-au numit, "prost cu diplomă". Acest model excelează şi reuşeşte să-şi atingă obiectivul propus, corupând întreaga clasa din care face parte. Perseverenţa face ca un conţinut de calitate îndoielnică să devină unul superior, când nu există o altă alternativă, iar rutina îşi spune cuvântul.
Nicolae Breban spunea că ,,Vigoarea omului, a speciei umane constă în capacitatea de a crea mit, noi mituri." Eu cred că spiritul creator nu piere. El dăinuie în fiecare ins în parte şi indiferent de vârstă poate fi scos la lumină. Nu socot că tinereţea poate fi o virtute, dar nici o povară. Tinereţea e un început, o fundaţie pe care dacă nu o cimentezi trainic în structura societăţii, rişti ca mai târziu să ţi se năruie cu întreaga strădanie.
