Aceasta a fost din Egipt şi de la vârsta de doisprezece ani s-a despărţit de casa părintească, mergând la Alexandria. Era tânără şi frumoasă, dar a căzut în desfrânare. Petrecând şaptesprezece ani în această viaţă păcătoasă, Dumnezeu i-a întins o mână de ajutor, făcând-o ca un îndreptar de întoarcere la pocăinţă, de nevoinţă peste fire şi de neasemuită sfinţenie.
Dorind să se închine lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim vânzându-şi trupul corăbierilor, drept plată de călătorie. Încercând să se apropie de Lemnul Sfintei Cruci, s-a întâlnit cu o Putere nevăzută care o respingea afară din biserică. Făcând încercarea de mai multe ori şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă şi aşa a început plânsul şi pocăinţa Mariei. Luând-o chezaşă pe Preacurata că îşi va schimba viaţa de o va lăsa să intre şi-a ţinut făgăduinţa şi având trei pâini uscate drept merinde, a trecut Iordanul şi s-a afundat în pustie. Aici s-a nevoit patruzeci şi şapte de ani, neavând pe niciun om să o vadă, înălţându-se deasupra patimilor, iar în timpul rugăciunilor, ca un cot de la pământ, martor fiind doar Dumnezeu.
La sfârşitul vieţii l-a avut alături pe dumnezeiescul ei duhovnic, Sfântul Zosima, care a împărtăşit-o cu Sfintele Taine.
