Aceşti Sfinţi Mucenici au fost din Africa în anii împăratului Deciu şi guvernatorului Fortunian. Dându-se poruncă să se lepede toţi de credinţa Lui Hristos, cei patruzeci de Sfinţi s-au vorbit şi s-au unit hotărând să se îmbărbăteze cu vitejia sufletului şi a trupului pentru mărturisirea Lui Hristos.
Stând ei înaintea guvernatorului au propovăduit puterea Lui Hristos şi neputinţa chipurilor celor fără de simţire. Guvernatorul a poruncit să fie aruncaţi în temniţă şi supuşi la felurite şi nenumărate chinuri. În suferinţă s-au îndulcit de ajutorul de la Dumnezeu căci au căzut legăturile de pe dânşii prin arătarea de îngeri şi au stat cu suflet viteaz.
Pierzând orice nădejde de a-i întoarce de la Hristos la idoli, dregătorul a poruncit să li se taie capetele şi aşa primind cununa biruinţei, s-au mutat la Domnul.
