Acest fericit părinte s-a născut în Bucureşti în ziua de 7 octombrie 1787 din părinţi români, temători de Dumnezeu şi a primit la botez numele de Constantin. Când avea douăzeci de ani, din îndemn lăuntric şi-a îndreptat paşii spre Mănăstirea Cernica unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei.
După un an de ascultare duhovnicească a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic, iar peste o lună a fost hirotonit ierodiacon. Aici a vieţuit 43 de ani, nevoindu-se zi şi noapte în post şi rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi dragoste. După cinci ani a primit darul preoţiei, iar după alţi cinci ani a fost ales stareţ şi a cârmuit cu multă iscusinţă timp de 31 de ani.
În anul 1850 a fost sfinţit episcop al Râmnicului şi aici cu nespusă râvnă şi osteneală a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală şi odoare scumpe şi a dat viaţă nouă tiparniţei bisericeşti. Dorul de viaţă schimnicească l-a îndemnat să zidească o biserică la schitul Frăsinei după pravila călugărilor din Muntele Atosului.
Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic 16 ani, după care simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav, a venit iarăşi la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se la Domnul în ziua de 11 aprilie 1868.
Acest fel de viaţă a făcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind şi cu darul facerii de minuni, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârşitul lor şi chiar pe al său. Şi azi mult ajutor şi folos sufletesc dobândesc toţi cei cu credinţă năziuiesc către acest smerit ales al Domnului.
