Acesta s-a născut într-o familie de ţărani evlavioşi din Oltenia. Crescut de mic în dreapta credinţă, îl iubea pe Dumnezeu, biserica, rugăciunea şi ascultarea de părinţi. În toamna anului 1659, când turcii au făcut mari jafuri prin sate şi au luat în robie mulţi tineri nevinovaţi, printre cei robiţi a fost şi fericitul Ioan.
Acesta a ajuns în stăpânirea unui ostaş turc rău şi desfrânat. Mărturisind că este creştin şi urăşte patimile păgâneşti, l-a mâniat pe tiran, dar întărit de râvna credinţei, l-a lovit, omorându-l. Ajuns ostatic la femeia turcului, aceasta rănindu-se de frumuseţea lui Ioan, îl trăgea spre necurata desfrânare şi spre legea mahomedană.
Fericitul Ioan, rugându-se mult Lui Dumnezeu şi Maicii Domnului să-l întărească în mărturisirea dreptei credinţe şi să-l izbăvească de ispita desfrânării, a spus cu îndrăzneală: ,,Cred în adevăratul Dumnezeu, Care S-a răstignit pe cruce pentru noi şi doresc cu bucurie să-mi dau viaţa pentru Hristos, decât să mă turcesc şi să mă însoţesc cu tine!".
Astfel mărturisitorul Ioan a fost aruncat în temniţă, dar rămânând neschimbat şi tare ca un diamant în credinţă, a fost condamnat la moarte prin spânzurare şi aşa şi-a dat sufletul în braţele Lui Hristos la 12 mai 1662.
