Sfântul a trăit în zilele lui Maximian şi era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Sfântul Vasilisc a ieşit la luptă mucenicească împreună cu Sfinţii Cleonic şi Eutropiu, dar aceştia săvârşindu-şi mucenicia prin răstignire, el a rămas uitat în temniţă.
Având o fierbinte dorinţă să primească moartea pentru Hristos i-a rugat pe prigonitori să nu-l despartă de ceilalţi fraţi de mucenicie. Scăpând pentru o vreme din temniţă, dar dorind să rabde chinuri ca un mărturisitor adevărat, a pornit spre satul Comane să propovăduiască Evanghelia.
Fiind prins, a fost chinuit cumplit, dar el cu mai multă îndrăzneală îl mărturisea pe Hristos. Ajungând într-un sat, ostaşii au poposit la o casă, iar pe Sfânt l-au legat afară, de un paltin uscat. Toată noaptea a vegheat rugându-se şi mulţumindu-i Lui Dumnezeu că l-a învrednicit să sufere, iar dimineaţa paltinul era înverzit şi înmugurit şi în locul unde a stat Sfântul a ieşit un izvor cu apă. Văzându-l slujitorii au crezut în Hristos şi l-au dezlegat pe Sfânt din legături.
Refuzând să jertfească zeilor şi făcând ca prin rugăciune să cadă foc din cer şi să ardă capiştea idolilor, dregătorul a poruncit să i se taie capul, trupul să-i fie aruncat în râu, aşa luând Sfântul Vasilisc cununa muceniciei.
