Sfinţii Mucenici de la Niculiţel, împreună cu 31 de martiri, cu nume şi fără nume, de origine: greci, romani, traci, daci şi capadocieni, au pătimit pentru Hristos prin tăierea capului, fie în timpul persecuţiei lui Diocleţian, fie în timpul ultimei persecuţii sângeroase din timpul împăratului Liciniu.
După ce moaştele lor au fost aşezate provizoriu în morminte simple şi discrete de frica ostaşilor romani, sub împărăţia Sfântului Constantin cel Mare, după anul 324, creştinii din Sciţia Mică, (Dobrogea), ajutaţi de episcopii de la Tomis, construiesc o criptă nouă în comuna Niculiţel şi înalţă biserică mare deasupra, unde aşează definitiv moaştele martirilor amintiţi.
Din toamna anului 1971, moaştele celor patru Sfinţi martiri de la Niculiţel, au fost depuse în biserica Mănăstirii Cocoş, spre închinarea credincioşilor iubitori de mucenici, iar pomenirea lor se face în data de 4 iunie.
