Aceşti trei fraţi erau din Persida şi fiind trimişi de Valtan, împăratul perşilor, pentru pace cu Iulian Paravatul, împăratul romanilor, când acesta aducea jertfă la idoli, plângeau şi se rugau Lui Dumnezeu să-i păzească în credinţa adevărată. Au fost primiţi cu cinste, dar când s-a aflat că sunt creştini, păgânul Iulian a poruncit să-i arunce în temniţă, amânând judecata lor până după serbare. Când păgânii au încercat să-i clintească în credinţă, au răspuns: ,,Noi socotim ca nebun, cu adevărat, pe cel care, în loc de Dumnezeu, are un idol neînsufleţit şi se leapădă de Dumnezeu cel viu".
Pentru credinţa lor au fost chinuiţi în multe şi felurite chinuri. Ducându-i la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc râpos, li s-au tăiat capetele, iar crudul împărat a poruncit să li se ardă trupurile. Îndată s-a deschis pământul şi a primit trupurile, din pricina cărei minuni mulţi au crezut în Hristos. Cunoscând de la Domnul locul unde se află trupurile Sfinţilor, nişte bărbaţi cucernici le-au îngropat cu miruri şi tămâieri.
