Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, Chir fiind din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei. Ei umblau împreună, ca doctori fără de arginţi, tămăduind toată boala şi toată slăbiciunea, îndemnând pe mulţi spre mărturisirea Lui Hristos. Pentru credinţa lor, după ce au îndurat grele chinuri au primit moartea, prin tăierea capetelor cu sabia. Atunci nişte creştini au luat trupurile lor şi le-au îngropat cu cinste, în loc tainic, unde au rămas multă vreme, iar cu timpul, locul îngropării lor a fost uitat.
O sută de ani mai târziu, vrând Teofil, patriarhul Alexandriei să ridice o biserică în oraşul Canopus, s-au aflat cinstitele moaşte ale celor doi Mucenici. Cum aproape era un sat cu o veche capişte idolească, îngerul Domnului s-a arătat Sfântului Chiril, nepotul şi urmaşul lui Teofil, poruncindu-i ca cinstitele moaşte să fie duse la Manutin. Făcând aceasta, îndată s-au izgonit, de acolo necuratele duhuri, iar moaştele s-au făcut izvor de tămăduirie.
Aşa a ajuns aflarea şi mutarea minunată a acestor sfinte moaşte, praznicul duhovnicesc al zilei de azi.