Cinstitul brâu al Preacuratei Maici a Lui Dumnezeu a fost adus, de la Ierusalim, la Constantinopol, aşezat într-o raclă de aur, cu pecetluire împărătească şi a fost pus în biserica, pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise, cu hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul ce se numea Halcopratia, adică târgul de aramă. După mulţi ani, pe vremea împărăţiei lui Leon cel înţelept, soţia acestuia, Zoe împărăteaasa, era chinuită de un duh necurat. Împăratul şi rudele lui, erau în mare mâhnire şi se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu, pentru împărăteasa, care pătimea. Ei i s-a arătat o dumnezeiască vedenie, că de s-ar pune peste dânsa cinstitul Brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-ar tămădui. Spunând acest vis împăratului, acesta l-a rugat pe patriarh şi dezlegând pecetea, au deschis racla şi s-a aflat, întreg, cinstitul Brâu, întru nimic vătămat de trecerea vremii, strălucind ca şi cum ar fi fost ţesut atunci nou.
Când patriarhul l-a întins deasupra împărătesei, aceasta îndată a scăpat de chinuirea diavolească şi a câştigat tămăduire desăvârşită de boala ei. Atunci, toţi, cu bucurie, au preamărit pe Hristos Dumnezeu şi pe Maica Lui, cântând cântări de mulţumire, iar cinstitul Brâu, fiind pus în aceeaşi raclă de aur, a fost pecetluit cu pecete împărătească. S-a aşezat prăznuirea de astăzi, în cinstea Maicii Domnului, spre aducerea aminte a minunii ce s-a făcut atunci de Sfântul său Brâu şi cu milostivirea Celui ce S-a născut dintr-însa.
