Cel între Sfinţi Părintele nostru Nicolae, a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian şi a strălucit în viaţa pustnicească şi pentru nespusa lui bunătate. Fiind făcut arhiereu, cinstind creştinătatea şi propovăduind cu îndrăzneală şi glas slobod dreapta credinţă, a fost prins de mai marii cetăţii Lichiei. Dându-l la osândă şi la cazne, l-au închis în temniţă împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu ajutorul Lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Când marele Constantin a adunat cel dintâi sinod de la Niceea, a luat parte şi minunatul Nicolae.
Istoria vieţii sale, arată că a făcut multe minuni. A izbăviz de la moarte trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare, au aflat că vor fi omorâţi şi au chemat un Sfânt în ajutor, iar Sfântul Nicolae, cel grabnic ajutător, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat, iar pe împărat l-a înştiinţat, dovedindu-i că bărbaţii aceia sunt nevinovaţi. Făcând şi alte minuni, a păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.
Nici după moartea sa, nu şi-a uitat turma şi în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi izbăveşte de tot felul de primejdii. Din anul 1087, moaştele Sfântului Nicolae, se află la Bari, în sudul Italiei, luate din Mira, ca să nu cadă în mâinile musulmanilor. Acolo sunt cinstite de credincioşii care vin la el cu credinţă, din toate părţile creştinătăţii.
