Pe data de 6 iulie, conform calendarului creştin ortodox, este pomenit Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare.
Cuviosul Sisoe, cel ce prin smerenie şi prin rugăciuni se aseamănă în viaţă cu îngerii, şi-a petrecut nevoinţele în pustiile Egiptului. Pentru smerita lui cugetare, a luat atâta dar de la Dumnezeu, săvârşind multe minuni.
Un om a venit într-o zi la el cu fiul său, care pe drum s-a îmbolnăvit şi a murit. Tatăl nu s-a tulburat de aceasta şi cu credinţă a dus pe mort la stareţul Sisoe. În chilie i s-a aruncat la picioare, punând copilul la pamânt cu faţa în jos. Sfântul Sisoe a făcut o rugăciune şi a dat binecuvântare, neştiind că băiatul e mort, ci crezând că stă aşa la rugăciune. Ieşind afară tatăl şi Cuviosul văzând că băiatul nu iese, i-a zis: „Scoală-te, fiule şi du-te afară!” şi îndată, copilul s-a ridicat şi a venit în urma tatălui. Acesta i-a mulţumit stareţului, dar Sfântul Sisoe aflând, s-a mâhnit, pentru că nu vroia să fie făcător de minuni şi l-a rugat cu poruncă frăţească pe acel om să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
Altădată alt frate l-a întrebat:
- Ce voi face părinte, de-am căzut în păcat?
Stareţul a răspuns:
- Scoală-te şi te vei mântui!
Fratele i-a zis iar:
- Dar dacă, după sculare, iar am căzut?
Stareţul a răspuns:
- Scoală-te iarăşi!
Fratele a zis:
- Şi până când va fi căderea şi scularea mea?
Stareţul a răspuns:
- Până ce sfârşitul te va ajunge şi te va găsi au în cele bune, au în cele rele. Până atunci se cade să petrecem necontenit în sculare, ca în ea să ne afle sfârşitul...
Acum, stând în ceata sfinţilor, se roagă pentru noi ca Domnul să primească pocăinţa noastră şi să ne spele de păcate.
