Urmaş al Apostolilor, al doilea Patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie, a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa în Hristos. De aceea a fost chinuit în felurite chipuri, dar arătându-se mai tare, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca să fie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum, a întărit bisericile din cetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, „ca să ajung”, spunea el, „pâine curată Lui Dumnezeu”. La Roma, a fost aruncat în stadion şi a fost sfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari, pe care le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia.
Se spune că Sfântul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mână Stăpânul Hristos şi l-a luat în braţe zicând: „De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor”; şi: „Cel ce va primi pe un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte”. Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şi cel între Sfinţi părintele nostru Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur.
