Sfântul Partenie - nume ce înseamnă feciorie - a trăit pe vremea împărăţiei marelui Constantin şi era fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole. Cu toate că n-a învăţat carte de mic, dar ascultând cele citite de tatăl său şi de alţii, a ajuns să cunoască multe din dumnezeieştile învăţături, căpătând duh ales ca un cărturar. Îndeletnicindu-se cu pescuitul, multe milostenii făcea celor săraci cu peştele ce-l prindea.
Când a ajuns la optsprezece ani, învrednicit de voia Domnului, a început să facă minuni, gonind duhurile rele din suflete, cu ajutorul numelui Lui Iisus Hristos. Mergând vestea despre aceasta, preasfinţitul episcop Filip al Melitopoliei l-a chemat la sine şi încredinţându-se că sunt adevărate cele ce se spune de el, a poruncit să i se dea învăţătură de carte. Sfinţit prezviter, Partenie a fost întărit să facă minuni, tămăduind bolile multor credincioşi, prin chemarea Duhului Sfânt şi semnul Sfintei Cruci. Ca episcop în cetatea Lapsacului, cu mare putere a hotărât ca în locul capiştelor idoleşti să înalţe biserică creştină.
Păstorind cu înţelepciune şi cu dăruire, sporind numărul credincioşilor, la adânci bătrâneţi şi încununat de fapte bune, Sfântul Partenie episcopul s-a mutat la Domnul.
