Acest Sfânt, trăgându-se după tată din Asia, iar după mamă din Europa, a avut ca a treia patrie Constantinopolul, care l-a îmbrăţişat, l-a hrănit, l-a învăţat Sfintele Scripturi, iar la urmă l-a câştigat păstor al ei. Când a îmbrăţişat viaţa monahală a dat dovadă de multă bărbăţie în aducerea la împlinire a unei filosofii practice. Fiind hirotonit preot şi făcut egumen al mănăstirii, a urmărit cu multă râvnă privegherea, postul şi stăruinţa în rugăciune, făcându-l şi pe tatăl său să îmbrace haina monahală.
Venind vremea când se căuta arhiereu pentru cetatea cea împărătească, prin hotărârea Sfântului Sinod şi a împăratului, Sfântul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantionopolului. După aceea, ca şi cum ar fi avut aripi date de puterea Duhului Sfânt, cu toate că trupul îi era bătrân, vizita toate bisericile oraşului, cu toată râvna şi cu rugăciuni îmblânzea pe Bunul Dumnezeu. Ajuta bisericile ce erau dărăpănate de vechime, da cu îmbelşugare cele de nevoie şi mângâia multe mii de săraci cu milostenii.
Făcând mult bine şi multe minuni săvârşind, s-a mutat la Domnul la adânci bătrâneţi.
