Sfântul Timotei, intrând de mic în viaţa monahală, a fost ucenic al fericitului Teoctist, stareţul mănăstirii din muntele Olimpului, lângă pustiul ce se numea Simboli. Trăind prin munţi şi prin pustietăţi, se nevoia în post, în înfrânare, în rugăciuni de toată noaptea şi cu darul Lui Dumnezeu a stins cu totul patimile trupului şi sufletului său şi s-a făcut vas ales al Duhului Sfânt, încât îşi uda sufletul cu roua lacrimilor.
El nu a îngăduit niciodată să vină înaintea lui vreo femeie, rămânând până la sfârşitul vieţii sale în feciorie şi sufleteşte şi trupeşte. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu darul tămăduirii şi putere asupra duhurilor necurate şi făcea multe minuni cu rugăciunile sale, tămăduind neputinţele, gonind din oameni duhurile rele şi învăţându-i pe toţi cuvântul adevărului.
Aşa, petrecând viaţa de smerit slujitor al Lui Hristos şi al semenilor care veneau la dânsul cu credinţă, ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat la Domnul şi se roagă pentru noi.
