Patria Sfântului Sabin a fost Egiptul şi era bărbat slăvit având dregătorie mare în cetatea Ermopolis. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian, tulburându-se tot Egiptul, din pricina prigonirii creştinilor, Sabin şi-a lăsat casa, averea şi prietenii şi s-a adăpostit într-un sat îndepărtat, în care erau ascunşi şi alţi creştini. Acolo, într-o casă mică şi sărăcăcioasă petrecea în post şi rugăciune, dar slujitorii de idoli îl căutau ca să-l prindă spre chinuire.
S-a găsit însă un vânzător care, pentru galbeni, le-a arătat locul unde se ascundea. În casă mai erau şase creştini care, crezând că a venit cineva din fraţi, au deschis uşa. Aşa i-au prins şi i-au legat pe toţi, însă Sfântului Sabin i-au pus lanţuri grele, ducându-l la dregătorul locului. Dus la păgâneasca judecată şi silit să jertfească idolilor, nu s-a lepădat de Hristos. Drept aceea, l-au chinuit cumplit şi în cele din urmă, legându-i o piatră de trup, a fost aruncat în râul Scamandru, luând cununa biruinţei.
