Aceasta era din Tesalonic, fiică de oameni săraci, deprinsă a munci din greu ca să-şi agonisească cele de trebuinţă. Învăţase din copilărie credinţa creştină şi ajunsese slujnică la femeia căpeteniei Tesalonicului, anume Pautilla, care era păgână.
Aceasta mergea la templul din cetate, ca să se roage în legea ei şi-şi lua însoţitoare şi pe slujnica sa, care nu intra niciodată în templu. Într-una din zile, Pautilla i-a zis să intre în templul său, dar Matroana i-a răspuns: ,,În biserica noastră vieţuieşte Dumnezeu, iar în templu Dumnezeu nu este".
Aflând că slujnica ei este creştină, Pautilla a început să o bată şi să o chinuie în tot felul. Ţinând-o patru zile într-o închisoare, fără hrană, fără băututră, întărită numai de Dumnezeu, Matroana a fost scoasă de aici şi supusă din nou la cumplite chinuri. Singurele ei cuvinte erau mărturisirea că nici moartea nu o va îndepărta de la dreapta credinţă şi gândul că înaintea Lui Dumnezeu, bogat şi sărac, stăpân şi orb, femeie şi bărbat, toţi sunt deopotrivă şi fiecare va fi răsplătit după faptele sale.
După mai multe zile de chin, Sfânta şi-a dat duhul, jertfă nevinovată în mâinile Lui Dumnezeu, iar trupul ei a fost luat de creştini şi îngropat cu multă cinste, ca Sfinte Moaşte.
