Acesta a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul, prigonitoul Sfintelor icoane. Cunoscând din copilărie sfânta credinţă, Cuviosul Ilarion s-a călugărit din tinereţe, supunându-şi cu înfrânare patimile trupeşti. După aceea a petrecut vreme de mulţi ani închis într-o chilie şi îndeletnicindu-se cu rugăciunea şi cu cercetarea Sfintelor Scripturi, s-a luminat cu darul nepătimirii.
Primind rânduiala preoţiei, s-a învrednicit a fi egumen la mănăstirea Pelechitului, în Asia. Pornind împăratul Leon prigoana împotriva Sfintelor icoane, urmăritorii au ajuns şi la mănăstire, sfărmând icoanele şi aruncând Sfintele Taine. Călugării au fost ferecaţi în lanţuri, bătuţi şi chinuiţi, iar la plecare au dat foc mănăstirii.
La statornica împotrivire a Cuviosului egumen, prigonitorii au tăbărât asupra lui şi după ce l-au chinuit cumplit, l-au pus în lanţuri, cu o ceată de călugări şi l-au pornit în părţile Efesului, unde toţi au fost aruncaţi în închisoare. Mulţumind Lui Dumnezeu pentru tăria ce i-a dat şi mărturisind dreapta credinţă şi-a dat sfârşitul în temniţă.
