Sfânta Maria îi scapă de necazuri pe creştinii ortodocşi care postesc până pe 15 august.

Creştinii ortodocşi intră de azi în Postul Sfintei Mării, care durează până la marele praznic închinat Maicii Domnului, pe 15 august. Este o perioadă rânduită de Biserica Ortodoxă pentru întoarcerea la pocăinţă şi smerenie, la dragostea pentru Maica Domnului şi pentru semenii noştri. Dintre toate posturile de peste an, cel care ţine cu credinţă postul Maicii Domnului şi se roagă are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă.

Curăţire la trup şi suflet

Postul Sfintei Mării sau Postul Sântămăriei a fost rânduit să fie ţinut în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care, înainte de Adormirea sa, a petrecut în neîncetată rugăciune şi post. Timp de două săptămâni, până pe 14 august inclusiv, ne înfrânam trebuinţele biologice, purificându-ne la trup şi spirit. Ne aducem aminte de virtuţile Fecioarei încercând să ne apropiem de ele prin propriul comportament. Postul Adormirii Maicii Domnului precedă praznicul Adormirii Preacuratei Fecioare Maria şi este mai uşor decât cel al Paştelui, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli. La finalul postului, vom sărbători Sfânta Maria Mare, pe 15 august. De fapt, postul Sfintei Marii este penultimul din acest an bisericesc.

Ce şi cum mâncam

În aceste două săptămâni vom sărbători şi Schimbarea la Faţă din 6 august, praznic ce-L proslăveşte pe Fiul lui Dumnezeu, când Sfinţii părinţi au acordat dezlegare la peşte, vin şi untdelemn. În restul postului se mănâncă ulei şi se bea vin numai sâmbăta şi duminică. Tipicurile şi învăţăturile bisericeşti prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la ceasul al IX-lea (ora 15.00), când se mănâncă hrană uscată. Marţea şi joia se consumă legume fierte fără ulei. În mănăstiri, postul este mai aspru. Zilnic, se citesc cele două Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. Dacă Adormirea Maicii Domnului cade în zi de post, mâncam de dulce a doua zi, adică pe 16 august, iar în ziua Adormirii mâncam peşte. „Căci postul potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă “, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Un post al bucuriei

Dar a posti nu înseamnă numai abţinere de la anumite alimente. Preoţii ne îndeamnă să ţinem Postul Sfintei Marii din dragoste pentru Maica Domnului, cea care ne ajută la nevoi. Nu este un post de tristeţe, cum e cel al Paştelui. E un post al bucuriei, cum spun şi cuvintele rostite în ziua Adormirii: „Mutatu-te-ai din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer! “. Maica Domnului a fost primită în braţe de Fiul ei, şi acum este pururea mijlocitoare pentru noi, încât nu pleacă nimeni dinaintea Ei neajutat şi neascultat. Prin urmare, să postim, dar şi să ne rugăm la Maica Domnului. Este bine ca în post să ne spovedim păcatele la duhovnic şi, dacă ne dă dezlegare, să ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Sinoadele bisericeşti au hotărât unele abateri nevinovate de la normele existente. Copiii de până la 7 ani, bătrânii, bolnavii şi femeile gravide sunt scutiţi de post pe anumite perioade. Aceste dispense trebuie luate însă înainte de începerea postului, cu binecuvântarea duhovnicului. „De multe ori pierdem toată osteneala noastră şi toată faptă bună, dacă nu păzim două lucruri: mintea şi limba. Că tot păcatul se începe de la minte, de la gând şi toată fapta rea se exprimă întâi prin limbă. Trebuie mare băgare de seamă “, spune părintele Cleopa, îndemnându-ne în Postul Sfintei Marii să ne adresăm semenilor noştri, oricine ar fi ei, cu o vorbă bună şi un gând curat.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

„Împărăteasa mea cea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniţi, acoperirea celor necăjiţi, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că nu am alt ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin! “

Originea Postului Sfintei Marii

Originea acestui post trebuie pusă prin sec. V, când cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat şi când sărbătoarea Adormirii ei a început să primească o mai mare importanţă. La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Unii (în părţile Antiohiei) posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); unii posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi postul lui August, alţii în septembrie, iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viaţa pământească la cea cerească. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, ţinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze până la sărbătoarea Adormirii (15 august).

Tradiţii din bătrâni

Legat de postul Adormirii Maicii Domnului există câteva tradiţii populare care se păstrează din moşi-strămoşi. Se spune că, pentru sănătate şi noroc, se posteşte miercurea şi vinerea. Pentru duşmani se posteşte numai sâmbăta şi duminică, dar este mare păcat. În vechime, cei care aveau duşmani de moarte posteau marţea laolaltă cu toate animalele din curte. În tradiţia populară, pe 2 august se serbează Ziua Ursului pentru a fi ferit de stricăciunile provocate de urşi stupilor sau vitelor. În acea zi se scot fagurii de miere şi toţi ai casei trebuie să guste din ea pentru a fi feriţi de lupi şi de urşi. Este o zi indicată pentru sfinţirea ierburilor bune pent