România beneficiază de peste 2,13 miliarde de euro prin Fondul pentru Tranziție Justă, un program european creat pentru a sprijini dezvoltarea economică a județelor afectate de restructurarea industriilor poluante. În Prahova, aceste fonduri ar trebui să genereze investiții sustenabile, locuri de muncă și proiecte cu impact real asupra economiei locale.
La Târgșoru Vechi însă, modul în care au fost direcționate aproximativ 10 milioane de euro ridică întrebări legitime.
Două societăți comerciale diferite, controlate de același om de afaceri, Ninel-Aurelian Alexandru, au obținut finanțări pentru două investiții turistice de amploare, ambele în aceeași comună aflată la doar câțiva kilometri de Ploiești.
Primul proiect presupune construirea unui complex format din 50 de vile și un hotel în apropierea Mănăstirii Turnu. Cel de-al doilea prevede ridicarea unui hotel de patru stele, cu 31 de camere și centru SPA.
Valoarea totală a celor două investiții se apropie de 10 milioane de euro.
La prima vedere, proiectele par spectaculoase. Privite însă prin prisma realității din teren, ele ridică o întrebare simplă: există cu adevărat cerere pentru o asemenea capacitate de cazare?
O comună fără infrastructură turistică
Târgșoru Vechi nu este o stațiune turistică.
Nu este amplasată într-o zonă montană, nu are lacuri, păduri, pârtii, trasee turistice sau zone de agrement care să atragă un flux constant de vizitatori. Localitatea este situată în câmp, în apropierea DN1, iar principalul său obiectiv de interes este Mănăstirea Turnu.
Dincolo de acest lăcaș de cult, comuna nu dispune de alte atracții capabile să susțină dezvoltarea unui turism de amploare.
În prezent, în întreaga comună există aproximativ 20 de locuri de cazare, iar gradul de ocupare este foarte redus. Potrivit informațiilor existente la nivel local, acestea sunt utilizate doar ocazional si doar de turistii aflati în tranzit, care trebuie să se odihnească o noapte.
Nici Mănăstirea Turnu nu generează un turism de sejur.
Cei mai mulți vizitatori vin pentru câteva ore, participă la slujbe sau se închină și pleacă în aceeași zi. Persoanele care rămân peste noapte sunt, în general, apropiate ale obștii monahale sau sunt găzduite în spațiile puse la dispoziție de mănăstire, nu în hoteluri de patru stele sau în vile turistice.
În aceste condiții, apare firesc întrebarea: pe ce analiză economică s-a fundamentat necesitatea construirii unui număr atât de mare de spații de cazare?
Un amplasament greu de asociat cu turismul premium
Semnele de întrebare nu se opresc aici.
Unul dintre proiecte este amplasat într-o zonă traversată zilnic de camioane de mare tonaj care transportă agregate pentru lucrările de infrastructură din județ.
Trafic greu, praf și zgomot sunt elemente care definesc în prezent zona în care urmează să fie construit complexul turistic.
În plus, accesul rutier este deja o problemă. Ieșirea din Strejnicu spre DN1 este frecvent aglomerată, iar timpul petrecut în trafic reprezintă o realitate cunoscută de toți cei care tranzitează zona.
Imaginea unei destinații turistice premium pare dificil de reconciliat cu realitatea din teren.
Investiții private sau o problemă de interes public?
Nimeni nu contestă dreptul unui investitor de a-și asuma un risc de afaceri și de a construi ceea ce consideră oportun.
Însă, atunci când vorbim despre aproximativ 10 milioane de euro proveniți din fonduri europene, discuția depășește interesul privat și intră în sfera interesului public.
Contribuabilii au dreptul să știe cum au fost evaluate aceste proiecte și pe ce bază s-a concluzionat că o comună cu o activitate turistică redusă poate susține două investiții de asemenea dimensiuni.
Aceste întrebări devin cu atât mai importante cu cât numeroși antreprenori au reclamat, în cadrul Programului Tranziție Justă, că proiecte considerate viabile au rămas fără finanțare.
Întrebările care așteaptă răspuns
Ancheta nu urmărește să conteste dreptul unui antreprenor de a investi și nici succesul pe care acesta îl poate avea în mediul de afaceri.
Întrebările sunt adresate mecanismului prin care au fost alocate fondurile publice:
- Care au fost criteriile care au justificat finanțarea unor investiții turistice de aproape 10 milioane de euro într-o comună în care turismul este aproape inexistent?
- Cum a fost evaluat potențialul turistic al localității?
- Ce punctaj au primit aceste proiecte și pe baza căror documente?
- Cine a realizat evaluarea și cine și-a asumat concluziile?
- Au existat alte proiecte cu impact economic comparabil sau superior care nu au fost finanțate?
Aceste întrebări nu reprezintă acuzații. Sunt întrebări pe care orice contribuabil are dreptul să le pună atunci când este vorba despre utilizarea fondurilor europene.
Pentru că hotelurile și vilele pot fi construite din bani europeni.
Încrederea publicului în modul în care sunt cheltuiți acești bani se construiește doar prin transparență.
Iar atunci când aproape 10 milioane de euro sunt investiți în turism într-o comună în care turismul este aproape inexistent, explicațiile nu ar trebui să fie opționale. Ele ar trebui să fie obligatorii.
ACEST MATERIAL A FOST REALIZAT CU SPRIJINUL
