În urmă cu 65 de ani, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a iniţiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, primul pas spre Uniunea Europeană. Este motivul pentru care celebrăm astăzi, 9 mai, Ziua Europei.
În România, 9 mai nu a avut tot timpul această semnificaţie. Vreme de multe decenii, în URSS şi în toate ţările din Est, la 9 mai s-a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva lui Hitler. Ţările occidentale marcau victoria în Europa pe 8 mai. Germania a fost forţată să-şi semneze capitularea de două ori. O dată în faţa Aliaţilor, la Reims, şi a doua oară în faţa generalului sovietic Jukov, la Berlin.
9 Mai a devenit sărbătoare oficială în URSS în 1946, iar statele comuniste, inclusiv România, i-au urmat exemplul. Occidentalii au fost însă ezitanţi. Tinând seama de capitularea Japoniei, Washingtonul şi Londra sărbătoresc victoria în august, respectiv în septembrie.
Iar în Franţa numai insistenţele veteranilor de război au ţinut capitularea Berlinului pe lista sărbătorilor naţionale. De fapt, într-o Europă liberă, întărită economic de planul Marshall american, celebrarea înfrângerii Germaniei şi-a pierdut repede semnificaţia.
Pentru păstrarea păcii, la 9 mai 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman a propus înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, nucleul franco-german al viitoarei Uniuni Europene.
După dezmembrarea URSS în 1991 şi preocupată de sprijinul politic şi economic al Vestului, inclusiv al Germaniei, nici Moscova lui Boris Elţin nu a mai acordat multă importanţă celebrării Victoriei din Marele Război pentru Apărarea Patriei. Politica lui Vladimir Putin – de refacere a visului imperial rusesc – este însă perfect ilustrată de grandoarea defilărilor care au loc de fiecare 9 Mai la Kremlin.
