Celebrul dracon cu cap de lup, folosit de geto-daci pe câmpul de luptă, și pe care îl cunoaștem atât de pe columna lui Traian, cât și de pe Arcul Triumfal al Împăratului Galerius (dacul care a condus Roma între anii 305-311), s-a răspândit cu timpul în toate colțurile lumii.
Draconul dacic pe Columna lui Traian:
Foarte multă vreme, chiar Imperiul Roman a folosit draconul dacic în acțiunile militare ale imperiului, nu numai în cadrul unităților militare formate din geto-daci, ci și în cadrul altor legiuni și trupe auxiliare.
Datorită politicii imperiului, la puțină vreme după războaiele dintre Decebal și Traian, împăratul Hadrian (pe la 120-125 d. Chr.) trimite în Marea Britania de astăzi și o unitate militară formată din daci: Cohors I Dacorum, ca să lupte contra scoților, iuților și picților de la miazănoapte. Desigur, dacii s-au dus acolo cu specificitățile lor, inclusiv draconul.
Conform dovezilor existente astăzi, prezentate de ghizii locali, dacii au fost cei mai numeroși și mai buni luptători dintre toate națiile duse de imperiu acolo, pe insulele britanice. Aici, au construit cetatea Banna, urmele existenței lor fiind păstrate până astăzi.
Ce este foarte interesant este faptul că orașul Chester era numit pe vremea stăpânirii romane Deva (pr
ecum Deva noastră din județul Hunedoara), cu sensul de cetate; și la fel de interesant este faptul că o serie de localități britanice au terminația Chester (Rudchester, Halton Chester, Ebchester, Great Chester, Rochester – în cazul unor indicatoare, numele DEVA este pus în paranteză!!!), la fel cum cetățile geto-dacice aveau terminația dava (de la care s-a format și numele Deva): Buridava, Zargidava, Piroboridava, etc.
De altfel, găsim în zidul de nord al castelului Chester și o piatră funerară din secolul II d. Chr. cu imaginea unui cavaler cu dracon, prezentat de siteul BBC. Frumos, nu?
Conform curatorilor britanici, dacii au continuat să trăiască aici, fiindcă s-au înțeles bine cu localnicii celți, datorită unor asemănări de cultură… Oare câți dintre britanicii de astăzi sunt urmașii lor?
Pornind de la aceste informații, furnizate de Alex Brebeanu si culese din surse britanice, putem înțelege cum a fost posibil ca un simbol geto-dacic să ajungă, după sute de ani, să fie folosit și de alte neamuri, de eroi legendari din alte spații.
