Aliona: – Cântece din tinereția lu’ mâca?!
Valea: – Nu-ți place Ruskoie Radio, nu-ți place avtoradio…Vam trudno ugoditi, madam!
Aliona: – Pune ceva românesc.
Valea: – Adic’telea să-i ascult pe cei de la Radio Noroc? Ei nici rusa și nici româna nu vorghesc ghini. Și vapșe parcă-s beți.
Aliona: – Pro FM?
Valea: – Nu prinde ghini.
Aliona: – Doctorul Andrei când e?
Eu: – Mâine.
Valea: – Bine, caută radio semi na semi holmah. Măcar la dânșâi nu răsună tăti vechiturili triste.
Aliona: – Nu, niște vechituri mai vesele.
Cea mai mare distracție în camera noastră de cămin este radioul. Noi, cele trei colege de facultate, avem fiecare preferințele noastre. Valea e cu estrada rusească și Ruskoie Radio. Aliona e cu PRO FM și interpreții din România. Una e fană Kirkorov, alta Trei Sud Est. Marți, de la ora șapte seara până la opt, e ceasul meu. Stau lipită de aparat și ascult cum le dezleagă pe toate doctorul Andrei. Un psiholog cu o emisiune de la radio 21.
Aliona: – Mergeți pi şentru în seara asta? Vine Zveri!!!
Valea: – Plouă di Doamni ferești și tu nu știi să înoți …
Eu: – Eu m-aș duce. Taman o să fie mai puțini. Mergem în față, vedem mai bine.
Aliona: – Precis costă o căruță di bani biletul la concertul lor. Când ne mai ducem noi la Zveri. E pi dijeaba.
Valea: – Hai, să mergem. Dar când vin ai mei la primavară, cei de la Trei Sud Est, promiteți că mergeți și cu mini?!
Eu: – Promitem!
În ciubote de cauciuc, înarmate cu umbrele, înaintăm spre centru, prin baltoacele cu apa până la glezne. Plouă de nu ti vezi om cu om. Nu ne lăsăm. Ne ținem una de alta și înaintăm. Ca să-mi fie mai ușor, repet în minte că e pi dijeaba concertul și nu cantă în fiecare zi Zveri. Chiar vreau să-l văd de aproape pe acel Roman, parcă asa îl cheama pe solistul principal. În piață am ajuns ude ghioalcă. Și e toamna târziu, nu-i vară ca să se usuce hainele pi noi…
Dezamagire mare! Piața e plină de umbrele. Fanii, dar si cei care se înghesuie la pi dijeaba, au umplut PMAN. Deși îi trage în rafale de câteva ore, lumea e ferişită. Și noi suntem, chiar dacă abia văd niște omuleți tare micuți acolo pi scena îndepartată, de care nu am cum să mă apropii din cauza mulțimii.
Aliona: – Mai, da’ lumea asta nu are şe faşe? De ce nu stă acasă, că doar plouă cu căldarea.
Valea: – E pi dijeaba, nu ai prişeput, și nu vine în fiecare zi Zveri.
Plouă apocaliptic. Nu s-a oprit o secundă. Ude pana la piele, tremurând ca varga și clănțănind din dinți, încercăm să dansăm ca să ne încălzim. Spiritul de masă te face să nu mai observi cum curg șiroaiele pi tine, să nu mai simți frigul. Roman-Zveri cântă de rupe și pe ploaie torențială. Poporul e în delir.
Ei: – Padrujili, o pivă, șeva, ca să vă încălzâț?
Am întors capul să vad de unde vine această frază sexy. Trei crai de la răsărit s-au gândit ei, probabil, că nu ar fi rău să prițâchească pe cineva în seara asta udă. Poate dacă nu ar fi prea aghezmuiți, nu ar arăta ca niște limbrici muieți.
Aliona: – Diși nu?!
Valea: – Nu, spasiba, noi suntem gareacie și fără bere?! Hai di aişi că aiștea sunt puși pe treabă, niște bețâvani.
Aliona: – Fă, o să rămâi, fă nimaritată așa.
Eu: – O luat și ei dlea hrabrosti.
Valea: – Costum sportiv, chepci, piva Chișinău … Așa drugi vreți? Da, mai ghini fată mari!!!
Aliona: – Tu vrei ca la concertul pi dijeaba a lu’ Zveri să-ți găsești prințul la cravată și cu borsetcă?!
Observator: Ioan POPESCU
