Am crescut la țară la bunici. Nu a existat an în care să nu mă duc cu "Bună Dimineața" și cu "Plugușorul". Au fost anii cei mai frumoși ai copilăriei mele, anii 80 – 82'. Nu-mi aduc aminte să nu mă fi primit cineva cu urările tradiționale sărbătorilor de iarnă. Am avut o copilărie de vis, cum numai Ion Creangă a putut s-o descrie și eu s-o trăiesc.
Societatea s-a schimbat, oamenii s-au înrăit. Te duci cu urările de iarnă, puține familii îți mai deschid ușa casei. Anul acesta, este primul an după mulți alții în care familia noastră primește colindători, indiferent de culoarea pielii lor. Anul acesta, un puști foarte simpatic, baiatul lui "Doru țiganu'" din Vest, mă colindă a doua oară. Nu știe foarte bine colindele tradiționale, sare cuvinte, unele le uită, dar îmi colindă în românește, în limba mea și a lui. Este un puști rotofei și foarte, foarte simpatic. M-a colindat prima dată de "Bună Dimineața", am fost singurul de pe scară care i-am deschis ușa de la interfon și în această seară, i-am deschis ușa și pentru "Plugușor".
Dorule, nu știu cine ești și nici nu sunt curios să aflu cine ești, dar fi-tu, crede-mă că mi-a plăcut! Un puști cu bun simț, care s-a străduit și a reușit să mă colinde. Felicitările mele "țigane", ai un copil excepțional pe care sper să-l crești mai departe cu cinste, onoare și caracter.
Am avut o bucurie imensă să văd că se poate, că "țiganii" pot depăși o barieră psihologică. Bravo puștiule, bravo Dorule … deci se poate!
