Materia ulterior rămasă în urma stingerii focului, o numim cenușă. Din cenușă după cum bine știm, a reușit să renască doar pasărea Phoenix. Cei 29 de ani mă determină să cred totuși că debirocratizarea și eficientizarea serviciilor publice se mai poate realiza. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă actualele administrații publice locale vor fi reformate din temelii. După ce procesul de angajare a funcționarilor publici se va face prin concurs la care să se țină cont de competență și specializarea fiecăruia, iar nepoțeii vor dispărea.
Familia seculară, împământenită, parcă de neînlocuit se perpetuează și își predă ștafeta de la generație la generație cu aceeași mentalitate lăsată zestre. Se spune că sistemul te corupe. Proastă concepție.
Dacă liniștea fricii predomină și băgatul pumnului în gură se aplică, lumea tace. Păi haideți domnilor și frumoase domnițe să nu ne mai pitim după copac.
Sunt șmecheri care au prins rădăcini, unii șefuți și șefuleți, care vor ca și copiii dânșilor, putori patentate să fie șefi mai mici, dar șefi. Și acestea fiind spuse, le reușesc pasențele, iar odraslele ieșite abia după băncile școlii, ajung șefuți prin regii și alte cele. Că vorba ceea: "O mână spală pe alta și amândouă fața".
Numai uniți în scopuri și cauze comune putem să trimitem incompetenții și impostorii acasă.
Vorbeam zilele trecute despre modele bune de urmat și formatori de opinie. Eu am cunoscut doi mari constructori, la care mă raportez de fiecare dată și compar alți oameni cu dânșii. Aceștia nu au termen de comparație și poate că eu fac o greșeală privindu-i și judecându-i pe cei din prezent prin prisma lor.
Unul dintre ei, patriot român și almanah de cunoaștere, poate că a iubit prea mult lumea, lăsând în urma sa un județ dezvoltat cu infrastructură ireproșabilă până în vârful munților și parcuri industriale.
Celălalt a iubit ploieștenii și cu prețul libertății, periclitându-și sănătatea a adus la Ploiești cei mai mulți bani europeni din istoria orașului.
Ambii au ceva în comun. Atât de blamați și uitați tocmai de cei pe care i-au ajutat, au construit, nu au dărmat. Au îndrăgit lumea și au sperat că faptele lor vor dăinui dincolo de răutățile ei.
