Savoarea nebuniei o simt toți aceia care se aruncă fără ezitare în vâltoarea asumărilor de decizii cruciale. Precum ruleta rusească, așa și în candoarea mrejelor puterii, simți cum un fior rece îți suflă în ceafă, furnicându-te pe șira spinării atunci când prin murmurul glasului tău se pot schimba destine în bine sau în rău.
Ghidează-te după duhul binelui și lasă-l să-ți călăuzească pașii. Fii împăcat cu tine și nu ezita să îți ajuți semenii. Căpătâiul acestor principii trebuie să fie literă de lege a conduitei noastre. Restul sunt detalii care ne îndepărtează de traseul către destinația speranțelor și ne știrbesc atingerea scontată a idealurilor.
Ca o scurtă paranteză, în această monotonie a vieții aș vrea să spun că un rol foarte important în influențarea destinului nostru, îl joacă călătorii care ni se ivesc în cale, cu care consolidăm legături de drum, alături de care pe parcurs avem reușite sau învățăm lecții din care spunem cu fermitate: așa nu!
Aș dori să dezavuez grija tovărășească pe care unii o reliefează, exprimâd-o după margine ca ajutor vital în diverse situații.
De principiu, eu vorbesc despre idei și nu doresc, ca fiind cu rol interpretativ, acestea să facă trimitere la cineva anume, însă vreau să amintesc faptul că societatea cu tendințe uneori primitive respinge și privește cu reticență faptele onorabile ale unor semeni de-ai noștri care fac eforturi supraomenești, dedicați unor cauze nobile în folosul nostru colectiv.
Descriu imaginea lumii și nu contemplu către mojicia ei.
Mărturisesc că nu cred nici eu în bunăvoința tuturor oamenilor de a lupta pentru scopuri nobile, dar tind să cred totuși în idealuri comune și principii, care unesc oamenii.
Nu-ți abandona visurile pentru o viață de huzur, petrecută dependent alături de apacriți morali sau plafonându-te în activități banale.
Vreau să știți în schimb că timpul ne marchează pe toți, lăsându-ne dârele vremii și scrijelituri ale momentelor de cumpănă. Eu voi milita mereu pentru solidaritate și nu mă voi dezice niciodată de un principiu trainic împământenit în sufletul meu: Dacă pot să fac un bine cuiva, nu ezit, pentru că Dumnezeu îmi va întoarce binele făcut, înzecit.
