Construcția este unul dintre cele mai importante exemple ale arhitecturii sudano-saheliene, ce folosește materii prime din mediul înconjurător, precum argila, apa și paiele. Clădirea a fost ridicată pe o platformă pătrată, cu latura de 75 de metri și înaltă de 3 metri. Această bază are rolul de a proteja deteriorarea moscheii în cazul inundațiilor din sezonul ploios. Pereții sunt formați din cărămizi realizate din lut și paie, îmbinate cu ajutorul unui mortar făcut din nisip și pământ. Structura conține, de asemenea, bârne din lemn ieșite în afara edificiului ce au rolul de a stabiliza construcția. Acestea sunt folosite pentru a ușura renovarea clădirii la înălțime.
Clădirea necesită lucrări de reparație în fiecare an, deoarece este o construcție "temporară", potrivit http://www.greatmosqueofdjenne.com. Refacerea clădirii după fiecare sezon ploios reprezintă o sărbătoare tradițională pentru întreaga populație.
În 1988, "vechiul oraș Djenne", care cuprinde pe lângă Marea Moschee și siturile arheologice Djenné-Djeno, Hambarkétolo, Kaniana și Tonomba, a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, se menționează pe http://whc.unesco.org.
Locuit încă din anul 250 î.Hr., Djenne a devenit o piață centrală de desfacere a mărfurilor și o verigă importantă în comerțul trans-saharian cu aur. În secolele 15 și 16 era unul din centrele de propagare a islamului. Casele sale tradiționale, din care aproximativ 2000 au supraviețuit, sunt construite pe coline (toguere) ca protecție împotriva inundațiilor sezoniere.
