Recent, am vizitat interesanta clădire care adăpostește Muzul Ceasului “Nicolae Simache”din Ploiești, imobil construit spre sfârşitul secolului al XIX-lea, care a fost inclus într-un amplu proiect de restaurare şi consolidare, în valoare de aproximativ 6 milioane de lei, cu fonduri de la Uniunea Europeană, lucrări finalizate la sfârșitul anului trecut.
Conducerea instituţiei a anunţat că redeschiderea oficială a muzeului este programată undeva spre finalul acestei primăveri, explicând că a fost nevoie de o perioadă de aproximativ şase luni între finalizarea lucrărilor şi readucerea exponatelor.
În momentul de faţă, principala preocupare ţine de aducerea mobilierului adecvat şi realizarea unor vitrine care să pună în valoare atât arhitectura specifică erei în care clădirea a fost realizată, cât, mai ales, exponatele unice ale muzeului.
„Acum ne ocupăm de dotări: vitrine, ecrane, puncte de comandă cu touch screen, mobilier pentru depozit. Vor exista mai multe zone interactive şi două ecrane mari, unde vizitatorii vor putea primi mai multe informaţii despre exponate. O noutate ar fi faptul că, la etajul clădirii, amenajăm o sală de conferinţe şi un spaţiu pentru expoziţii”, a precizat Marinela Peneş, directorul Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, instituţie în subordinea căreia se află şi Muzeul Ceasului, muzeu înființat de regretatul prof. Nicolae Simache, în anul 1963, al cărui bust tronează în curtea Muzeului.
Pentru tânăra genereație, care nu a avut “norocul” sa-l cunoască pe prof. emerit Nicolae Simache (1905-1972), personalitate de excepție a științei, culturii și muzeografiei românești, sunt necesare doar câteva exemple din activitatea Profesorului: în decursul vieții sale, a achiziționat peste 200000 de piese muzeale din domeniul culturii, istoriei, etnografiei, artelor vizuale, artei populare, orologiei, cărți vechi românești etc – bunuri regăsite și expuse în salba de muzee din Prahova, Târgoviște sau Buzău. Una dintre aceste mari instituții de cultură este și Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”din Ploiești, unic în România și în sud-estul Europei.
El este amplasat în str. Nicolae Simache nr. 1. Clădirea în care funcționează, începând din 1971, este un monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare.
Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparnițe, ceasuri de mobilier, de șemineu, de perete, de buzunar și de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecție sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 și 1562, creații ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) și, respectiv, Jeremias Metzker din Augsburg.
Din aceeași categorie fac parte și cadranele solare din secolele XVII și XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield – Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcționare, dar și ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apa), realizată de Charles Rayner în anul 1654, la Londra.
În decursul anilor, Muzeul a atras numeroși vizitatori, atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar, mai ales, prin spectaculozitatea și diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianța noului spațiu muzeal sunt expuse splendide pendule de mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În același context sunt expuse și ceasuri de șeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice, pendulele portic, unele dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. O astfel de piesă, realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcțiune, are pe cadran inscripționat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brașov).
Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menționăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcțiune și azi, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Școala de Arte și Meserii din Ploiești.
Ceasurile-tablou, de proveniență austriacă și germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate și muzicale, ceasuri ce sunt în funcțiune și astăzi : “Ceasul Potcovarului” și “Arena de circ”.
Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr și valoare, este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecția muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi și englezi din secolele XVIII – XIX; Julien Le Roy, Antoine Lepin, Abraham Louis Breguet, Benjamin Barber, George și Edward Prior, s.a.
Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar marile firme producătoare de ceasuri în serie: Patek Philippe, Genève, Schaffhausen, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roskopf Patent etc., Elveția dominând producția și comerțul european de ceasuri. Prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecționate, carcasele și cadranele ceasurilor de buzunar sunt ornamentate cu motive vegetale, geometrice, compoziții diverse, realizate prin emailare, gravare sau pictare de un înalt nivelul artistic. Colecția cuprinde și unele ceasuri curiozități, cum ar fi: ceasul “misterios” cu un cadran transparent și mecanism înglobat în ramă; ceasul care imita “uzina cu aburi” în miniatură, inspirat de revoluția industrială, realizat la Paris în 1900, ceasul “frizerului”, ceasul cu afișaj “digital “, ceasul cu mecanism antifurt, ceasul breloc, ceasul tip châtelaine etc. Remarcabilă este și existența unui număr semnificativ de ceasuri ale umnor personalități culturale și politice, românești și străine care, prin valoarea și semnificația lor deosebită, particularizează prestigiul și renumele acestei unice instituții culturale din România. Menționăm, dintre acestea, ceasurile care au aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I și Mihai I, țarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman.
Diversitatea colecției Muzeului Ceasului “Nicolae Simache“ Ploiești este determinată și de automatele muzicale și ceasurile muzicale; majoritatea acestor piese funcționând și astăzi chiar daca au o vechime de peste 150 de ani. Includem în această categorie simphonioanele, cutiile muzicale cu cilindru, baletul mecanic, păsările mecanice, păpușa mecanică, gramofonul și patefonul. Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploiești, instituție emblematică nu numai a orașului și a județului nostru dar și a României, este un loc de inițiere în istoria fascinantă a orologeriei, de studiu pentru specialiști, de admirație pentru iubitorii de artă.
