În preajma alegerilor locale, păsările domestice din administrația publică încep să măcăne. De ce? Pentru că, deși nu recunosc, după ce au comis-o babardindu-i pe alții, dau din cioc, sugerând că partidul este de vină. De parcă ele nu sunt membre de partid, incompetente puse politic, dar așa sunt păsările domestice. Activiste proaste, cu memorie scurtă.
Ciugulesc, ciugulesc, însă nu au simțul măsurii și li se apleacă de furtișag, dar lăcomia nu le dă pace.
Speciile care clipesc des când se înfurie, să ia câte o pastilă Galisan. Sunt bolnave… la diblă!
Cândva, păsările domestice tari în cioc erau bune pe varză călită. Astăzi, măcăne pe la sediile partidelor făcând administrația varză.
Și pentru că tot vorbim despre înaripate, da! Să nu uităm că acestea au aripi și pot zbura. Dacă sunt pasionate și de politică după zicala aceea cu chelul și cu tichia de mărgăritar, păsările domestice tari în cioc zboară din partid în partid, pentru că doar asta le place, nu? Să măcăne și să zboare!
Totuși, nene Iancule, hai să nu fim cârcotași, căci pe pălăria matale stând de atâta timp așezat pe băncuța din fața primăriei nu s-a găinățat nicio păsărică din asta domestică, tare în cioc și membră de partid. Probabil că din satira dumneata se desprind personajele acestea de scandal tragicomice.
Acest material este un pamflet şi vă rugăm să îl trataţi ca atare. Orice asemănare cu personaje reale este pur şi simplu… întâmplătoare!
Q. E. D.
