Cercetătorii nu au reușit în cadrul studiului să demonstreze că solistul grupului Queen putea cu adevărat să cânte pe patru octave, cum cred unii, dar confirmă că Freddie Mercury avea în mod natural mai degrabă voce de bariton. "A fost probabil un bariton care cânta ca un tenor, cu un excepțional control al producției sale vocale", se arată pe site-ul Science Daily, care adaugă că Mercury a refuzat un duet de operă ca bariton cu soprana Montserrat Caballe.
Cu ajutorul unei camere care a filmat laringele cântărețului rock cu 4.000 de planuri pe secundă, echipa lui Christian Herbst a putut studia distorsiunile intenționate al vocii la care recurgea Mercury. S-a dovedit că în unele cazuri tehnica sa vocală se apropia de ce utilizată de călugării tibetani, care fac să le vibreze benzile ventriculare (falsele corzi vocale) pentru a reda armonia inferioară. Benzile ventriculare nu sunt folosite de obicei în cântecul clasic. Oamenii de știință au mai descoperit că Mercury avea un vibrato mai neregulat și mai rapid decât majoritatea cântăreților.
Cercetătorii arată că felul în care utiliza armonia inferioară (sau sub-armonia) îi "permitea să creeze impresia unei emisii de sunete împinse la limită, fiind folosită cu mare finețe".
