Aberațiile și ifosele unor miniștrii perindați pe la cârma Ministerului Educației, se răsfrâng nedrept asupra generațiilor de elevi, aceștia neștiind care încotro.
Se pare că statul descurajează atât de lăudatele depolitizări, iar în pragul alegerilor parlamentare, guvernul a ținut morțiș să organizeze concursul național pentru ocuparea funcțiilor de directori din instituțiile de învățământ.
Coincidență sau nu, cu o atitudine injustă, liderii politici se bat cu pumnul în piept și promit reforma mult-așteptată în educație chiar în timpul campaniilor electorale.
Străbătând mai multe cicluri electorale, din patru în patru ani, avem un deja vu auzind aceleași dume, frumos prezentate despre viitorul strălucit al tinerilor intelectuali.
Despre România săracă nu vorbește nimeni. Nici despre copiii care adorm flămânzi nu se aude nimic.
Soarta școlii românești între ONG-uri și sediile de partid
Tot mai de răsunet este trendul ONG-urilor străine, care cochetează cu structuri politice și care se implică în tot felul de activități educaționale.
În acest sens, se pare că există totuși o conexiune, deoarece lucrurile încep să prindă contur și de la studii și burse obținute în străinătate, astăzi capătă forma unor partide, organizații înființate peste noapte de către oameni despre care nu ai fi zis că își doresc vreodată să ocupe anumite poziții cheie și funcții cu demnități publice, folosindu-se de momente cu un puternic impact emoțional pentru populație.
Oare se dorește cu adevărat educarea românilor, sau cotropirea României?
Este o întrebare la care astăzi nu se vrea a se răspunde!
Tânăr fiind, simt nevoia să spun că trăim niște vremuri despre care aș fi preferat să citesc, nu să le trăiesc!
