Dragostea adevărată nicidecum nu poate fi nefericită. Ea îți poate oferi o experiență amară, poate să îți aducă jignire și dezamăgire… dar, toate în ansamblu vor contribui la dezvoltarea personală. În același timp, într-o iubire imatură (copilărească) – partenerii sunt dependenți de relația lor, se văd reciproc ca pe un element precum ar fi „îmi ești dator”, „fără tine nu pot trăi”, „trebuie să fie așa cum vreau eu”.
Din păcate, în societatea modernă majoritatea relațiilor se limitează la „consum și profit”. Actualmente, dragostea infantilă a înlocuit acel sentiment profund, de la partener nu se mai așteaptă o atitudine matură și serioasă, dar, este salutabil sexul amical, relația fără angajamntent și dependența emoțională.
Mai jos, vezi care sunt 5 cele mai importante semne care fac diferența dintre o dragoste matură: sentimente adevărate și nobile comparativ cu o dependență emoțională.
1.Lipsa idealizării partenerului
Cei cu o dragoste imatură privesc lumea cu ochi de copil: „el este cel mai bun”, „femeia visurilor mele”, „cuplul perfect”. Astfel, există o idealizare constantă al cărei scop este consolidarea sentimentul de euforie în relație precum și creșterea respectului de sine ( Dacă eu am așa partener, înseamnă că eu sunt „wow”!). Mai apoi, vine o dezamăgire inevitabilă, dar, nimeni nu poate îndreptăți așteptările acestuia. Comparativ, dragostea adevărată vine atunci când ambii parteneri se văd în aceeași lumină reală, primesc reciproc neajunsurile lor fără a încerca să le modifice forțat.
2.Păstrarea sentimentului de „eu”
Este o greșeală să credem că dragostea adevărată estompează granițele dintre cei doi parteneri, deci, ceea ce ar însemna că cică e normal să se gândească unul pentru doi, să se utilizeze instantaneu expresia „noi”. De fapt, dependența emoțională face ca partenerii să meargă oriunde împreună, să se spele cu aceeași periuță de dinți și să se folosească de un site de socializare comun și să dezvolte interesul reciproc.
O dragoste adevărată lasă dreptul de spațiu privat, respectă valorile partenerului fără să renunțe la sentimentul de „eu”. Într-o asemenea relație, partenerii nu sunt mereu împreună, dar sunt aproape.
3.Refuzul controlului
În încercarea de a pune control pe obiectul iubirii, se ascund multe: dorința de a avea persoană iubită, teama de a fi abandonat, tendențioasă neâncredere. Desigur, este mai ușor și mai sigur de a urmări fiecare pas al parteneului/partenerei, să îi impui dorința ta ( eu nu vreau să mai comunici cu respectiva persoană), să dinctezi cerințele tale. Cu toate acestea, limitarea libertății nu a dus niciodată la nimic bun.
Dragostea adevărată nu deține puterea, dar respectă alegerea și sentimentul libertății celuilalt.
4. Relația pe balanța de egalitate
Într-o relație matură = dragoste adevărată, ambii parteneri sunt capabili să-și asume responsabilitatea și să respecte identitatea reciproc, în timp ce în relațiile dependente emoțional: partenerii nu sunt egali prin natura lor de a fi, semănând cu o relație a comportamentului „părinte-copil”. De exemplu, un partener joacă rolul unui copil rebel și celălalt al unui părinte grijuliu. Într-o relație matură = adevărată, aceste forme ale jocului sunt excluse, ambii parteneri purtând responsabilitatea pentru sine. De asemenea, acest cuplu nu se ceartă în public.
5. Capacitatea de a fi autosuficient
Principalul moment care face diferența dintre relația matură și dependența emoțională: capacitatea de a fi singur cu tine și gândurile tale, să fii fericit chiar și atunci când partenerul/partenera nu îți este alături. Atunci când unul dintre parteneri în absența celuilalt încetează de a mai avea grijă de el însuși, de a realiza propriile țeluuri, să primească plăcere de la viață…o astfel de relație nu mai poate fi numită ideală. Cuplurile cu dependență emoțională nu își imaginează viața unul fără altul.
Comparativ, cuplurile mature se conduc după „Eu pot singur (ă) dar e mai bine cu tine”.
