Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, academicianul Ioan Aurel Pop – pe care am avut onoarea sa-l cunosc – este unul dintre cărturarii de frunte ai României contemporane.
Istoricul este unul dintre puținii intelectuali români care își exprimă punctele de vedere fără patimă, întotdeauna însoțite de argumente. Unul dintre discursurile cele mai cunoscute ale lui Ioan Aurel Pop este cel rostit la cursurile Universității Populare „Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte –ediția din anul 2015 – acolo unde a abordat numeroase teme. Una dintre cele mai apreciate expuneri a fost cea legată de Actul Unirii de la 1599-1600, înfăptuită de Mihai Viteazul.
În aproape o jumătate de oră, academicianul Ioan Aurel Pop a arătat care au fost principalele măsuri luate de Mihai Viteazul în timpul scurtei sale domnii. Mai important însă, este demonstrația, sine ira et studio, că românii aveau conștiință de neam în secolul XVI.
În acest sens, prof. Pop a dat mai multe exemple, printre care și cel al cronicarului maghiar István Szamosközy. Înainte de a ajunge pe tronul transilvan, acest cronicar îl lăuda pe Mihai Viteazul, considerându-l „ speranța Europei în alungarea turcilor de pe continent".
„După ce a trecut din Ardeal nu l-a scos din valahul și tiranul. Iar populația românească, în întregul său, după ce înainte o prezentase ca glorioasă rămășiță a romanilor pe teritoriul Daciei, devine leneșă, murdară, înclinată spre tâlhării și prădăciuni”, a spus Ioan Aurel Pop.
Rectorul continuă cu citarea unui fragment din același cronicar, care sună astfel: „Într-adevăr, la vestea luptei nenorocite de la Șelimbăr, la vestea care s-a răspândit în întreaga țară, natio vallahorum – e ciudat că românii nu erau o națiune (nota Ioan Aurel Pop) , dar el zice: Națiunea românilor care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei – zic națiune în sens politic, românii nu aveau voie să poarte acest nume și totuși!, cronicarul spune (nota Ioan Aurel Pop): Națiunea românilor care locuiește în fiecare dintre satele și cătunele Transilvaniei complotând peste tot cu poporul venit de peste munți, și atât împreună cât și separat, au predat de-a lungul și de-a latul țării. Căci încurajați de încrederea că aveau un domn din națiunea lor au ocupat drumurile și și-au dat în petec pretutindeni”.La 1599. Cum stăm atunci cu unitatea românească? Oare chiar să nu fi fost nimic?"
Academicianul a vorbit și despre soarta unui nobil român din Ardeal care a trecut cu armata sa de partea lui Mihai Viteazul, înainte de bătălia de la Șelimbăr.
„A fost un nobil român din părțile Hunedoarei, Daniel din Zlaști, unde avea o moșioară cu care își întreținea familia. Acest om, când s-a declanșat Bătălia de la Șelimbăr, conform angajamentului său de vasalitate, era în oastea principelui ardelean.
În mod inexplicabil, spune cronicarul, valahul și-a luat oastea lui mică și a trecut la valah. Căci valahul la valah trage. când s-a terminat războiul, l-au prins pe acest nobil, l-au legat de coada unui cal în fugă și după câțiva kilometri au constatat că a murit. I-au tăiat corpul în patru părți și l-au expus în fața a patru cetăți importante din Transilvania, explicația fiind, conform cronicarilor 'ca să se înspăimânte acești valahi și să nu se mai unească niciodată cu cei de peste munți'. Repet, asta era la 1599-1600", a afirmat Ioan Aurel Pop.
Acesta a mai arătat ce decizii a luat Dieta transilvană, în ianuarie 1601, atunci când Mihai era în pribegie la Viena, căutând sprijin.
„Niciodată un călugăr valah din țările valahe de peste munți să nu mai intre în această țară, căci opera tiranului Mihai s-a făcut și prin tainica lucrare a preoților săi care se numesc călugări.Niciodată să nu mai fie condusă decât de principi, funcționari și strângători de biruri unguri, ca valahii să învețe să fie supuși” , a explicat profesorul Pop.
Finalul a aparținut unui citat din Nicolae Iorga, sala aplaudând minute în șir după încheierea discursului.
