Fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, susține că actualul titular, George Ivașcu, “a reușit să comprime în doar 4 paragrafe de declarații nu mai puțin de 11 minciuni” privind dosarul României la UNESCO, statutul de protecție al sitului de la Roșia Montană, precum și privind legătura acestui dosar cu procesul de arbitraj de la Washington
Alexandrescu a reacționat pe o rețea de socializare, în urmă cu câteva zile, după declarațiile făcute de ministrul Culturii, George Ivașcu, la Antena3, referitoare la dosarul Roșia Montană și UNESCO, publicând nu mai puțin de 11 “minciuni” și “adevărurile” sale pe tema Roșia Montană și lista UNESCO.
Printre cele mai importante se numără și aspectele care țin de protejarea mediului, prin exploatarea preconizată de RMGC la Roșia Montană, unde se crede că se află cel mai mare bazin aurifer din Europa. Le redăm integral în continuare:
Minciuna 1: Oricum situl este protejat de legislația națională și nu pot fi făcute exploatări acolo.
Adevăr 1: Din 2004 încoace Ministerul Culturii tot încearcă să scape de această protecție a sitului, pe bucăți și a emis nu mai puțin de 6 avize pentru a-l deproteja. În plus, dacă Roşia Montană deja este protejată și acolo nu se poate exploata, aceasta ar însemna că includerea în UNESCO nu prejudiciază pe nimeni, deci nici pe Gabriel Resources.
Minciuna 2: Dacă Roșia Montană era inclusă acum în UNESCO, riscam să pierdem 4,4 miliarde de dolari în arbitrajul cu Gabriel Resources.
Adevăr 2: Riscul ca statul român să piardă la tribunalul de arbitraj nu este dat de includerea Roșiei Montane în UNESCO. Procesul de arbitraj are legătură cu acțiuni și declarații ale unor oficiali români făcute înaintea anului 2015, când a fost demarat litigiul.
Minciuna 3: Comitetul UNESCO a ajuns la concluzia că interesul României este rațional și întemeiat
Adevăr 3: Acest Comitet este al Patrimoniului Mondial și nu se ocupă cu arbitrajul şi cu litigiile economice. Comitetul a decis, de fapt, că dacă un stat-parte face o cerere de returnare a unui dosar, atunci nu poate dezbate înscrierea sitului împotriva voinței părții.
Minciuna 4: „Noi printr-o simplă solicitare putem oricând reintra pe lista aceasta UNESCO.”Adevăr 4: Oricând însemnă de fapt 3 ani, atât are statul de la decizia din 2 iulie a.c. să revină cu dosarul UNESCO. Atât este valabil dosarul depus la UNESCO, atât este valabilă recomandarea ICOMOS. Dacă nu reușim să depunem dosarul în acest termen, nimeni nu ne garantează ca Roșia Montană va avea aceeași soartă.
Minciuna 5: Până la terminarea procesului cu compania nu se poate face exploatare la Roşia Montană.
Adevăr 5: Procesul de la Washington nu împiedică în sine noi demersuri ale companiei de reluare a procedurii de autorizare și de obținere a avizelor.
Minciuna 6: „Guvernul României, după ce am avut şi întâlnirea la CSAT, a hotărât că cel mai important pentru noi este amânarea.”
Adevărul 6: CSAT nu a decis și nici nu a girat nicio decizie a Guvernului pe tema dosarului Roșia Montană în UNESCO. Aceasta a fost doar o încercare nereușită a guvernului de a transfera responsabilitatea către CSAT.
Minciuna 7: Pentru orice aviz de exploatare îţi trebuie aviz de la Mediu, de la Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi categoric de la Ministerul Culturii, ceea ce cu siguranţă, nu s-ar fi obţinut.
Adevărul 7: S-au obținut certificatele de descărcare arheologică necesare, precum și avizul Ministerului Culturii pentru emiterea acordului de mediu pentru proiect, chiar din timpul mandatului ministrului Daniel Barbu.
Minciuna 8: La Comitetul UNESCO a fost consens în privința propunerii României de amânare a înscrierii.
Adevăr 8: Guvernul României nu a formulat în cele din urma o astfel de solicitare de amânare, ci una de returnare a dosarului pentru completare de informații suplimentare.
Minciuna 9: „Un om care n-avea nicio calitate oficială, pentru că este fost demnitar al statului român, deci nu reprezenta statul român, s-a erijat şi a uzurpat, să zicem, calitatea ministrului secretar de stat trimis de către Guvernul României, spunând că el reprezintă România şi interesele ei”.
Adevăr 9: În calitatea mea de senator ales de cetățeni și de secretar al Comisiei UNESCO din Parlamentul României am făcut parte din delegația oficială a statului roman la această sesiune UNESCO prin mandatul Biroului Permanent al Senatului. Uzurparea calității ministrului secretar de stat ar fi însemnat ca eu să mă fi pretins secretar de stat în Ministerul Culturii și să fi vorbit în numele Ministerului Culturii. Este penibil și calomnios să afirmi așa ceva.
Minciună 10: Guvernul a solicitat amânarea, nu retragerea dosarului de la UNESCO, până la soluţionarea litigiului în dosarul de arbitraj.
Adevăr 10: Guvernul nu a solicitat nici retragerea, nici amânarea dosarului, ci returnarea sa. Comitetul nu a decis returnarea dosarului până la finalizarea procesului de arbitraj, ci numai pentru cel mult 3 ani.
Minciuna 11: Chiar la sesiunea asta Franţa şi Belgia au obţinut tot amânare.
Adevăr 11: Amânarea înscrierii, ca în cazul Franței și al Belgiei, este cu totul alt tip de decizie și cu totul alt tip de procedură decât amânarea votului. Discuția în cazul Belgiei și al Franței a fost dacă dosarul era complet, dacă se făcuseră suficiente investigații, cercetări, plan de management astfel încât Comitetul sa fie mulțumit de calitatea dosarului. Nu acesta a fost cazul dosarului României, căreia nu i s-a reproșat nimic de către ICOMOS sau de către Comitet.
În cazul Roșia Montană – pe care Vlad Alexandrescu a reușit să o declare sit istoric de importanță națională și să o înscrie în competiția pentru includerea în Lista Patrimoniului Mondial, în mandatul său, într-un efort de a proteja zona, ecologiștii susțin că, dincollo de interesul de a apăra patromoniul cultural, proiectul RMGC de exploatare ar avea un impact devastator asupra mediului.
(Cristina Iancu, Ela Giurgea)
