Trei altare și două orgi. Obiectele de cult, existente în biserica fortificată de rit evanghelic din Cisnădie, județul Sibiu, sunt, dincolo de bogăție, mărturia vie a unei istorii mult mai triste, a plecării sașilor ardeleni din România. Biserica a avut, inițial, un altar și o orgă. De curând, Consistoriul Evanghelic de la Sibiu a luat decizia de a aduce aici și celelalte obiecte de cult. Provin din biserici ale sașilor de pe Valea Hârtibaciului, rămase fără enoriași, ne spune domnul Bell Ioan, responsabilul care ne întâmpină la biserică.
Domnul Bell are copii, și are și nepoți. Toți au plecat în Vest, prin anii ‘90. Se mai întorc, de obicei vara, când au loc în toată Transilvania reuniuni ale sașilor plecați. Există chiar și o săptămână dedicată – “Săptămâna Haferland”, sau a Țării Ovăzului, cuprinzând evenimente culturale ale sașilor care revin, ca să petreacă și să fie împreună.
Fenomenul migrației este general pentru România, dar se vede mult mai bine când privești la o comunitate mică, precum cea germană. La momentul său de apogeu, înainte de al doilea Război Mondial, erau în număr de aproape 800.000 de persoane. Acum, mai sunt doar circa 40.000, potrivit datelor furnizate de reprezentanții Forumului Democrat al Germanilor din România.
Germanii din România au plecat în număr mare după război și în perioada comunistă. Dar un adevărat exod s-a petrecut și imediat după Revoluție. Ca la un semn, au plecat atunci masiv, în Vest, spre o viață mai bună, lăsând în urmă case și biserici și, câteodată, bătrâni, care “pot muri și în România”, cum spune cu tristețe președintele Forumului Democrat al Germanilor din România, domnul Paul-Jürgen Porr.
Istoria
Localitatea Cisnădie (Heltau) a fost fondată de coloniști de etnie germană, în secolul XII, aduși aici de Geza al II-lea pentru a apăra granițele regatului maghiar de năvălirile cumanilor, pecenegilor și puțin mai târziu tătaro-mongole. Biserica a fost ridicată în prima parte a secolului al XIII-lea, inițial în stil romanic, și fortificată prin supraînălțarea și dotarea cu metereze a turnului central, precum și prin construirea a încă două bastioane, a trei centuri de ziduri cu coridoare de apărare, turnuri și bastioane, șanțuri de apă etc. după un atac al turcilor, petrecut la sfârșitul secolului al XV-lea. Ca peste tot în bisericile fortificate ale sașilor din Transilvania, aici, localnicii depozitau provizii, dar se și retrăgeau și luptau când erau atacați.
Turnul-clopotniță, de aproape 60 de metri, avea, pe atunci, un glob aurit în vârf, pe care sașii nu l-au protejat, spunând că “Domnul îl va apăra”. Au reconsiderat această idee după ce a fost trăznit de mai multe ori și a ars, astfel că în 1795 a fost instalat în biserica din Cisnădie primul paratrăznet din Transilvania, confecționat din cupru după metoda unui magistru din Hamburg.
În biserica din Cisnădie a existat chiar și o comoară – o colecție de vase de cult de aur și argint, care erau scoase la ocazii speciale și care, altfel, stăteau ascunse într-o cameră zidită după niște pereți din absida sudică. Locul exact unde era adăpostită, după mai multe uși false, a fost cunoscut de foarte puțini. Când s-a hotărât montarea paratrăznetului, sașii din Cisnădie s-au hotărât să o valorifice, pentru a face rost de banii necesari, după o judecată pragmatică: e o rezervă, deci s-o folosim ca rezervă, acum, când chiar avem nevoie. Au găsit comoara de vase de cult, dar și una mai mică, formată din monede din metal prețios, așa că au valorificat-o pe cea din urmă. Comoara de vase de cult a rămas neatinsă și este acum depozitată în siguranță în Muzeul Brukenthal din Sibiu, ne povestește domnul Bell.
Bogăția
Altarele și a doua orgă, provenite din bisericile de pe Valea Hârtibaciului, nu au fost pur și simplu depozitate în biserica evanghelică fortificată de la Cisnădie. Sunt integrate frumos în interiorul bisericii și sunt funcționale, astfel că la venire am fost întâmpinați cu un surprinzător și impresionant concert de muzică de orgă. Sunt bogății care se adaugă celor existente de veacuri în biserica fortificată din Cisnădie, astfel că la fața locului pot fi văzute altarul cu “Madona din Bruiu” de Veit Stoss, din 1520, un altar din secolul al XVI-lea pictat de Vicentius Cibiensis, porțile altarului vechi în stil baroc, picturi murale datând din vremurile de început ale bisericii, un clopot din 1664 și o cristelniță gotică din bronz.
Exact ca și sașii din Transilvania, obiectele de cult respective sunt în continuare o valoare și un motiv de mândrie, doar că în altă parte.
În anul european al patrimoniului cultural, Departamentul pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României a organizat, în perioada 16 – 20 iulie 2018, o vizită de studiu sub genericul “Pe urmele saşilor din Transilvania”, în cadrul căreia jurnalişti şi experţi în patrimoniu cultural au fost prezenți în mai multe biserici fortificate din județele Brașov, Mureș și Sibiu. Aceasta este cea de a cincea etapă a programului “Diversitate şi patrimoniu cultural prin prisma mass media”, organizat sub auspiciile Strategiei UE pentru Regiunea Dunării (SUERD), care își propune găsirea de răspunsuri comune unor provocări comune celor 14 state din bazinul dunărean, astfel încât Dunărea să devină o importantă arteră de dezvoltare a Europei. Iniţiativa DRI se înscrie în Aria 3–„Cultură, turism şi contacte directe între oameni” a SUERD.
