Probabil cea mai disperată categorie socială a Ploieștiului în acest moment o reprezintă sportivii și antrenorii. Citim despre programe sociale adresată diverselor domenii de activitate, despre scheme de ajutor, dar peste tot apar doar câteva rânduri despre sportivi. Rânduri care nu au cum să liniștească teama oamenilor că nu vor avea ce să le dea copiilor de mâncare sau că nu își vor putea plăti salariile.
Vreau să scriu acum despre o categorie aparte a Ploieștiului: antrenorii și sportivii de la CSM Ploiești. O categorie care ar fi putut deveni mândria orașului, dar, din păcate, sunt doar bătaia de joc a administrației locale.
Nu putem să uităm faptul că în anul 2016, CSM Ploiești a fost la un pas de desființare din cauza nepăsării proaspăt primarului (pe atunci) Adrian Dobre. Timp de cinci luni oamenii au stat neplătiți, s-au desființat echipe, au plecat sportivi, antrenorii ajunseseră pe culmile disperării.
Situația de atunci a dus clubul sportiv finanțat din banii municipalității în faliment. Ani de zile, banii alocați sportului s-au dus pe executări silite ale proceselor pierdute în instanță cu sportivii și antrenorii ale căror indemnizații nu fuseseră plătite la timp.
Din păcate, situația de atunci a transformat clubul într-o bătaie de joc la adresa sportului, a sportivilor și în special a antrenorilor.
Și tot din păcate, la CSM Ploiești există o categorie privilegiată, personalul TESA, care primește salariile la timp, beneficiază de tichete de masă, de tichete de vacanță, de binecunoscutele cursuri de formare profesională și de multe alte avantaje, și o clasa..de jos, am putea spune, cea a antrenorilor și sportivilor, plătiți prin contracte de activitate sportivă, contracte care sunt reînnoite lună de lună, pe motiv că nu sunt bani…. O anomalie acceptată tacit de toată lumea, deși sportivii sunt cei care dau obiectul de activitate al personalului TESA. Cât despre bani….fondurile "tocate" anual de CSM Ploiești ar fi suficiente pentru a finanța o echipă de fotbal de Liga a 2 a, una de handbal în Liga Națională, una de baschet în Liga Națională și tot ar mai rămâne ceva bani și pentru sporturile individuale! (dar despre finanțări vom vorbi în alte articole)
Pandemia care a lovit și România, a adus, din nou, disperarea în sufletele celor 44 de antrenori și sportivi ai CSM Ploiești. Pe data de 13 aprilie primeau salariul pe jumătate din luna martie (mai precis pentru perioada 1-16 martie), fiind anunțați că au fost trecuți în șomaj tehnic.
Șomaj tehnic care a fost decis din pixul măreț al celor din TESA, care ar fi trebuit și ei să aibă parte de același tratament, conform deciziei Comitetului Local pentru Situații de Urgență care anunța suspendarea totală a activității CSM pe durata Stării de Urgență și păstrarea unei echipe de intervenții.
Decizia CLSU a fost pusă în practică doar pentru cei 44 de antrenori, întreg personalul TESA (peste 100 de persoane) venind (cu program redus) la serviciu, deși nu mai aveau “obiectul muncii”. Pentru că fără antrenamente și competiții sportive, cu bazele sportive închise și cu activitatea suspendată, nu prea vedem ce ar fi putut face peste 100 de angajați TESA la serviciu în plină pandemie, cu programul cu publicul închis…
Din păcate, membrii Comitetului de Coordonare al CSM Ploiești nici măcar nu au fost consultați în legătură cu șomajul tehnic al antrenorilor și nici cu faptul că întreg personalul TESA a rămas pe baricade, stergând praful și schimbând becurile prin bazele sportive…
Revenind la disperarea antrenorilor, cu doar câteva zile înainte de Paște s-au trezit cu mai puțin de jumătate din salariu în conturi, așteptând mult promișii bani din șomajul tehnic (75% din sumele aflate în contacte).
Nu comentăm faptul că toate instituții similare din țară, finanțate tot din bani publici, au decis să plătească integral sportivii în luna martie!
Șomajul tehnic (cealată jumătate din luna martie), a venit pe data de 4 mai, iar din păcate banii nu le-au ajuns oamenilor nici măcar pentru plata utilităților sau a ratelor la bănci.
Acum, așteaptă disperați, șomajul tehnic pentru luna aprilie, în timp ce colegii lor din TESA și-au primit salariile și bonurile de masă, la timp, pe data de 10 ale lunii, așa cum scrie în contracte!…că doar au contracte pe perioadă nedeterminată.
În schimb, antrenorii caută zilnic declarațiile ministrului Muncii sau pe cele ale ministrului Sportului sperând să afle fie când ar putea primi banii pentru a-și plăti facturile și pentru a le putea asigura copiilor cele necesare, fie când ar putea relua antrenamentele, chiar și cu respectarea condițiilor de distanțare socială impuse de protocoalele guvernamentale. Păzesc știrile, pentru că nimeni din cadrul clubului nu iși pierde timpul ca să îi informeze sau să le dea speranțe.
Vom fi acuzați că suntem părtinitori, dar nu putem uita că sportul este domeniul care a adus României cele mai mari satisfacții. Că nume precum Tamara Costache sau Titi Tudor au ținut buletinele de știri sportive ani de zile, că unui antrenor precum Pompilică Stoica i s-a cântat Deșteaptă-te Române în timp ce era component al Naționalei de Fotbal a României!
Acum….au ajuns la mâna destinului sau a unor funcționărași care nu înțeleg că mai presus de funcție rămâne valoarea umană, rămâne empatia, bunul simț și respectul pentru oameni. Lucruri greu de înțeles pentru unii….!!!
Poate că cineva din Primăria Ploiești va găsi timp să se intereseze și de soarta celor 44 de OAMENI care nu știu ce vor pune mâine pe masa copiilor sau din ce își vor plăti utilitățile! Nu de alta, dar sportul înseamnă sănătate și imagine, imagine pozitivă!
PS Am evitat să scrie nume, pentru că de situația celor 44 de antrenori sunt vinovați toți angajații TESA ai CSM Ploiești, de la directori, la șoferi și femeile de serviciu! V-ați gândit atunci când v-ați încasat salariile dacă sportivii au ce mânca? Sau nu, ei nu trebuie să mănânce că nu au dreptul la bonuri de masă!!!
