Dacă există un secret al longivității, cu siguranță a fost descoperit de locuitorii comunei prahovene Cerașu, acolo unde locuiesc mai multe persoane care au împlinit 100 de ani. Pe doamna Elisabeta Sanda, autoritățile locale au sărbătorit-o la începutul lunii martie, iar pe 24 de aprilie, la Slon, Ion Stoica și el centenarul
L-am vizitat pe nea Ion cu câteva zile înainte de aniversarea dumnealui. Era liniștit și se uita la televizor. Aflase despre decesul Prințului Philip și îi povestea doamnei care îl îngrijește zilnic, că soțul reginei Angliei era prietenul Regelui Mihai. Cu un zâmbet senin, nea Ion ne-a povestit că are amintiri frumoase din perioada monarhiei și că Regele Mihai a fost un om bun, care și-a iubit țara. Are o vorbă blândă și chipul zâmbitor al bunicului din poveștile copilăriei. Locuiește într-o casă extrem de curată, cu miros de gutui. Casa aceia tipic românească, cu mobilă autentică, nu cumpărată de la Ikea, cu acareturi cusute de mână și cu poze vechi, alb negru. O casă în care te simți ca într-un muzeu.
Din când în când, nea Ion se uită la fotografiile din tinerețe și zâmbește din nou. Își aduce aminte cu drag de soția sa, care din păcate a decedat în urmă cu 28 de ani. Au avut o căsnicie liniștită, bazată pe respect și încredere reciprocă. A crescut doi copii, oameni frumoși, la casele lor. Unul dintre băieți este medic la București, iar cel de al doilea inginer la Buzău.
Copii și-au dorit să vină să locuiască cu ei. Le-ar fi fost mult mai simplu să aibă grijă de el. Dar, când îți iubești casa, nu prea îți vine să o părăsești pentru nimic în lume
“Am fost la București, am stat câteva luni. Prea multă aglomerație, prea mult zgomot, prea multă agitație. Am fost și la băiatul de la Buzău. Nici acolo nu mi-a plăcut. Casa mea este aici la Slon. Aici am crescut, aici am trait cu nevasta mea, aici mi-am crescut copiii. I-am făcut oameni mari, la casele lor, i-am ținut în școli și Dumnezeu m-a ajutat”, ne-a povestit nea Ion.
Ne spune că secretul longevității îl reprezintă cumpătarea. Nu a fumat niciodată, a băut câte un pahar de vin sau o țuică din când în când, dar nu zilnic, a mâncat cumpătat, fără excese, nu a pierdut nopțile.
“Cumpătarea este secretul unei vieți lungi, dar parcă viața mea este prea lungă. Am mâncat întotdeauna sănătos și nu am fumat niciodată. Viața de azi e agitată. E de neînțeles toată această agitație”, ne-a spus nea Ion.
La 100 de ani, nea Ion Stoica este supărat că l-au lăsat urechile și nu prea mai aude bine. Copiii i-au adus un apparat auditiv, dar nu îi place. Spune că …țiuie și îl deranjează.
Din când în când, iese în prispa căsuței sale și mai schimbă câte o vorbă cu câte un vecin. Îi întreabă de sănătate și le ascultă poveștile. Le cunoaște bucuriile și necazurile.
Așa l-am găsit și noi în ziua în care l-am vizitat. În pragul casei, discutând cu vecinul său.
“Este un vecin extraordinar. Mereu cu o vorbă bună, mereu ajutându-ne. Când eram tânăr, dacă afla că nu aveam bani, venea și îmi dădea împrumut să îmi ajungă până la salariu. Când construiam casa, îmi dădea sfaturi. Mereu săritor și cu suflet bun”, ne-a povestit unul dintre vecini.
Înainte de plecare l-am întrebat pe nea Ion dacă a auzit de virusul care a speriat întreaga lume. Auzise de la televizor și de la copii.
“M-am speriat, dar eu stând numai acasă nu am cum să mă îmbolnăvesc. M-au rugat băieții să am grijă. Nora mea care este doctoriță mi-a trimis vitamine și m-a rugat să nu mai primesc lume în vizită. Dar e păcat de toată lumea asta să trăiască așa ceva. E greu să stai prin spitale și oamenii ar trebui să aibă grijă și să își păstreze sănătatea. Înainte oamenii mureau în războaie. Acum, parcă e tot un război, dar nu știi care sunt adversarii”, ne-a spus bătrânul.
L-am lăsat pe Ion Stoica în pragul casei, discutând cu vecinii. I-am promis că vom mai veni pe la dânsul, ca să ne spună și alte povești. Povești adevărate, trăite într-un secol de viață
Autoritățile locale i-au făcut o surpriză ducându-i un tort și o diploma aniversară. A avut alături de dânsul copiii și nepoții. Și a fost fericit.
La mulți ani, nea Ioane!
