Cu siguranță mulți dintre voi vreți spune că articolul acesta este un publicitar pentru compania națională aeriană Tarom. Cu regret vă informez că nu este așa ceva. Este o relatare a unui eveniment care mi-a demonstrat că există OAMENI oriunde în jurul nostru, dar și că există OAMENI și la mii de metri atitudine.
Miercuri seara mă întorceam după o vizită la Bruxelles, la instituțiile europene, vizită la invitația Comisiei Europene, alături de un grup de colegi jurnaliști din presa locală din întreaga Românie. Cursa RO374 Bruxelles- București. Unul dintre colegi a fost “binecuvântat” cu o frică de zbor care efectiv îl aducea în pragul colapsului. După o aterizare dificilă (cu turbulențe și o zdrăngăneală la contactul cu pista) la sosirea la Bruxelles (cu Ryanair), la zborul de întoarcere colegul nostru era deja disperat. Ca să îl ajutăm cei aflați în apropierea scaunului său l-am ținut de mână la decolare, în încercarea a-l ajuta psihic și a-i demonstra că totul este în regulă.
Teama jurnalistului (de altfel, în viața reală un tip extrem de bătăios și fără prea multe frici) nu a scăpat ochiului vigilent al uneia dintre însoțitoarele de zbor. După decolare, a venit la noi și a încercat să îi explice colegului că nu este nicio problemă, că totul este bine. Îmbărbătări insuficiente pentru un om care are fobie de zbor. Eforturile stewardesei au continuat. I-a adus un calmant, apă, iar după câteva minute a venit cu o cutie de culori, mai multe planșe și puzzle-uri pentru a-i distrage atenția panicardului de la zbor. Cum nu s-a lăsat calmat, l-a invitat la o plimbare în zona din față a avionului (acolo unde însoțitoarele de bord întâmpină pasagerii), iar după câteva minute colegul nostru s-a întors alt om. Mult mai relaxat, mai calm și cu atacul de panică rezolvat.
Numele doamnei este MARTHA DROPOL, iar dacă zburați cu Tarom și o întâlniți salutați-o din partea noastră. Lucrează de 27 de ani ca însoțitoare de zbor, este un om calm, cu o voce liniștitoare și o privire pătrunzătoare.
Iar eu, care nu am niciun fel de teamă de avioane (doar am crescut și locuiesc la câțiva pași de Aerodromul de la Strejnicu), recunosc că a fost cel mai plăcut și mai relaxant zbor din viața mea. Și abia aștept următoarea călătorie în care sper să o reîntâlnesc pe Martha, un OM cu majuscule, un OM cum rar întâlnești!
Felicitări doamnă și sunt mândră că am putut să vă întâlnesc!
PS: Pentru că am uitat să îi fac doamnei o poză, am "furat" una de pe pagina de Facebook a domniei sale
PS1. La despărțire, doamna ne-a îmbrățișat pe fiecare dintre noi și ne-a spus că a fost o plăcere să ne aibă pasageri. Mai rar oameni încântați atunci când întâlnesc atât de mulți ziariști.
