Olea a ajuns în România în luna iulie împreună cu cei doi copii ai săi. S-a oprit în Prahova și a fost direcționată într-o comună de lângă Ploiești. Este Zaharivka, un orăsel mic din Regiunea Odessa și povestește plângând despre coșmarul trăit cu bombele șuierând pe lângă ferestrele casei sale. Ferestre care erau sparte de mult… Este de etnie romă și face parte dintr-un grup în care se aplică matriarhatul. Adică mama, sefa clanului ia deciziile importante pentru membrii comunității. În total sunt 14 persoane care au venit în România sperând că aici vor avea liniște.
Ajunsă în România, Olea și-a dat seama că este însărcinată… Un copil al războiului, ar spune mulți. Are 28 de ani, doi băieți mici (10 si 7 ani), soțul rămas în Ucraina, fără a ști dacă va merge să lupte contra rușilor lui Vladimir Putin sau dacă va putea părăsi țara. Sotul este de fapt…concubinul său, dar sunt impreună de 12 ani, iar in etnia din care fac parte, familia nu prea se intemeiază in fata ofiterului de stare civilă.
În urma discuțiilor cu mama sa, Olea a decis să renunțe la copil. I-a informat pe voluntarii care se ocupau de grupul de refugiați din care face parte.
A urmat o goană nebună pentru indeplinirea procedurilor necesare avortului. Au reușit programarea pentru intervenția chirurgicală la Spitalul Municipal din Câmpina, unitate medicală care ar trebui să fie exemplu de bună practică pentru modul în care au fost tratati refugiații ucrainieni aici.
Conform conducerii spitalului, de la debutul conflictului armat din Ucraina, la Câmpina au fost tratați peste 70 de cetățeni ucrainieni, adulți dar și copii. Cele mai frecvente patologii au fost infecțiile respiratorii sau infecția cu SARS-COV 2.
In total in Prahova, 177 de ucrainieni au avut nevoie de ajutorul medicilor din luna martie până în octombrie.
„Punctul comun al tuturor pacienților ucrainieni il reprezintă frică. Le este teamă să le spună medicilor ce au trăit in tara lor. Preferă să ne răspundă sec, strict, fără a intra in amănunte. Se vede că au suferit traume mari, iar noi, ca medici incercăm să ii tratăm si să ii facem să uite de ororile războiului.”, ne-a spus dr Călin Tiu, managerul Spitalului Municipal Câmpina
Olea a părăsit Spitalul Municipal Câmpina a doua zi după intervenția chirurgicală. Tristă, dar mulțumită că a făcut alegerea corectă. Probabil că va fi condamnată de „isteții” care nu au habar despre cum arată războiul adevărat. Nu războiul văzut la televizor din căldura fotoliului de acasă. Războiul ăla în care mor oameni, în care mor copii, în care sunt distruse familii.
„Soțul meu a fost obligat să rămână la Odessa. M-am urcat în microbuz cu mama, băieții mei, și mai multe rude și am plecat în necunoscut. Nu mai puteam rezista acasă. Bombardamentele aproape ne distrusese casa, ne refugiam în subsolul casei. În mai, rușii au intrat în sat și au început să împuște tot ce găseau în cale. Au omorât chiar și câinii din curți. Două săptămâni am iesit doar noaptea. Băieții plângeau permanent, erau speriați si nu reuseam sa ii calmăm deloc. Mama a decis să plecăm, dar cei 4 bărbați din casă au trebuit să rămână pentru că legea marțială este dură și ar putea fi omorâți. Am reușit să găsim un microbuz care să ne aducă până in România, doar că nu putea intra în sat din cauza rușilor. Așa că ne-am luat fiecare câte un bagaj ușor cu strictul necesar si am plecat pe jos, după miezul nopții. Cel mai greu a fost pentru copii, dar Dumnezeu ne-a ajutat si am ajuns cu bine la microbuz. 15 kilometri am mers in tăcere, rugându-ne in gând să ajungem cu bine si să fim salvati”, ne-a povestit Olea.
Chiar dacă este de patru luni in România, Olea incă nu a scăpat de frica de răboi. Ne roagă să nu o fotografiem sau să ii blurăm fata. Ii e teamă că oamenii lui Putin ar putea veni după ei si le-ar face rău. Sau că la un moment dat se vor intoarce acasă, in Ucraina, si cineva (evită să spună cine) le-ar face rău. Are lacrimi in ochi când vorbeste despre decizia de a renunța la sarcină. Si spune că a decizia a fost luată după o discutie cu mama sa, sefa familiei din care face parte.
„Nu stiu ce se va intâmpla cu bărbatul meu. Poate muri oricând. Războiul din Ucraina există si doar dacă trăiesti acolo intelegi cât de greu e.”, ne-a mai spus ucrainianca
La nouă luni de la începutul conflictului, continuă bombardamentele mortale și atacurile cu rachete, provocând distrugeri, cauzând răniri și decese în rândul civilor. Infrastructura critică este de asemenea distrusă și mulți oameni sunt blocați, incapabili să-și satisfacă nevoile de bază, inclusiv cele legate de hrană, apă și medicamente.
In acelasi timp, in România, refugiații ucrainieni continuă să vină zilnic, căutând un adăpost, căutând siguranța zilei de mâine.
Material realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și Fundația Friedrich Naumann pentru Libertate România și Moldova. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a celor două organizații.
