Clădirea a fost ridicată în 1847 şi a fost casa de oaspeți a Mănăstirii Sinaia. În 1849 a fost transformată în cazarmă şi depozit de muniţii pentru armata rusă, iar în timpul Războiului Crimeii (1854-1858) pentru armata austriacă.
Între anii 1871-1883 a găzduit familia regală a României şi pe musafirii acesteia. În 1895 a fost deschisă aici Expoziţia permanentă a obiectelor de cult a bisericilor şi mănăstirilor din subordinea Eforiei Spitalelor Civile (din 1948 până astăzi Muzeul Mănăstirii Sinaia).
De pe terasa muzeului au admirat Sinaia şi Valea Superioară a Prahovei toţi Regii şi Reginele României, principii şi principesele, precum şi personalităţi ca Vasile Alecsandri, George Enescu, Nicolae lorga, etc.
Cornișa este alcătuită din mozaic murano cu foiță de aur, realizat în 1891 de veneţianul Nicolo Candiani şi lon Georgescu, ca şi la clopotnița alăturată. Ambele sunt monumente istorice.
Muzeul adăposteşte prima Biblie tipărită în limba română (Bucureşti, 1688), o frumoasă colecţie de icoane vechi (dintre care cea mai importantă este ,,Sf. Treime” a lui Pârvu Mutu Zugravul, 1693), obiecte dăruite de familia regală a României.
