Fără unelte performante, fără informații obținute ușor, într-o eră cand internetul și electricitatea nu existau în gospodăriile oamenilor de la sat, strămoșii noștri au dat dovadă că sunt ingenioși. Un exemplu în acest sens sunt și ghețăriile, locurile unde se păstrau reci alimentele și băuturile pe întreg sezonul cald.
Un astfel de spațiu, frumos păstrat, se află chiar în Prahova, la Măgureni. A fost descoperit din întamplare, în timpul unor săpături, de proprietarul unei case de oaspeți locale. Această ghețărie a aparținut străbunicului prahoveanului și era folosită cel mai probabil și pentru prăvălia pe care o administra la vremea respectivă.
Tehnica ancestrală consta în construirea unui spațiu săpat în pământ unde se stocau blocuri de gheață procurate din surse naturale, adică cioplite din gheața formată pe timpul iernilor geroase. Procedura era des întalnită în gospodăriile oamenilor în perioada preindustrială, în special în secolele XVIII și XIX. Această inovație a fost o modalitate ingenioasă de a gestiona și conserva gheața, fără a depinde exclusiv de condițiile meteorologice reci. Astfel că se putea păstra timp îndelungat alimente, dar și băuturi pentru că se putea asigura o temperatură constantă inclusiv în lunile cu temperaturi pozitive.
Ghețăriile erau de obicei acoperite cu materiale izolante precum paie, paie, sau chiar frunze pentru a menține gheața rece pentru o perioadă cât mai îndelungată, permițând oamenilor să se bucure de beneficiile răcoririi în sezonul cald. Această practică a rămas în uz până la apariția tehnologiei moderne de refrigerare și congelare, care a eliminat necesitatea depozitării gheții în astfel de structuri.
