Înălțarea Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas în anumite regiuni ale României, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Aceasta marchează ziua în care, la 40 de zile după Învierea sa, Iisus Hristos s-a înălțat la cer, în prezența ucenicilor săi, conform relatărilor din Noul Testament (Luca 24:50-53 și Faptele Apostolilor 1:9-11). Sărbătoarea este fixată întotdeauna într-o zi de joi, în cea de-a șasea săptămână după Paște.
Credincioșii ortodocși participă în această zi la slujbe speciale care au loc în biserici. Liturghia de Înălțare este deosebit de solemnă și include rugăciuni și cântări specifice, una dintre cele mai importante fiind troparul Înălțării, care exprimă bucuria și măreția momentului în care Hristos s-a înălțat la cer.
În România, sărbătoarea Înălțării Domnului este marcată printr-o serie de tradiții și obiceiuri care variază de la o regiune la alta. În multe locuri, ziua de Înălțare este asociată cu pomenirea morților, cunoscută sub numele de Moșii de Ispas. În această zi, se fac parastase și se împart pomeni în memoria celor adormiți, oferindu-se pâine, colivă, fructe și alte alimente. Există, de asemenea, obiceiul de a vopsi ouă roșii, similar cu Paștele, care sunt apoi împărțite și consumate în familie sau oferite celor săraci.
În unele zone, se culeg plante de leac, cum ar fi leușteanul, și se pun la ferestre sau la uși pentru a alunga spiritele rele. Se spune că aceste plante au puteri tămăduitoare speciale dacă sunt culese în ziua de Ispas. Masa de Înălțare este bogată și variată, incluzând de multe ori preparate din miel sau ied, amintind de Paște, precum și diferite prăjituri și plăcinte tradiționale.
Un alt obicei este ridicarea steagurilor sau a unor bâte împodobite cu flori și panglici colorate, simbolizând înălțarea Domnului și dorința oamenilor de a fi mai aproape de divinitate. De asemenea, oamenii își stropesc animalele și gospodăriile cu apă sfințită pentru a le proteja de boli și de spiritele rele. Există și superstiția că în această zi nu este bine să se muncească la câmp sau în gospodărie, pentru a nu atrage ghinionul sau vremea rea.
